[georgeval]

Constient de responsabilitatea sa de pastor peste intreaga turma a lui Hristos, Sfantul Vasile cel Mare va pune fata in fata cele doua moduri de vietuire, pentru a arata ca nici unul nu este superior fata de celalalt. Cu siguranta, Sfantul auzise de superioritatea pe care si-o derogau multi monahi, dar si de laxismul unor membri ai societatii, care socoteau ca poruncile evanghelice mai greu de indeplinit vizeaza doar fetele monahale. „Ascultarea de Evanghelie se va cere de la toti oamenii, si de la monahi, si de la cei casatoriti. Caci nu este de ajuns pentru cel casatorit indreptatirea cumpatarii si a dorintei catre sotie si chiar a indatoririi conjugale, ci toate celelalte porunci“.
Dupa marele ierarh, vietuirea monahiceasca nu este un criteriu pentru sfintenie, sfintenia fiind ceruta si de la cei ce intemeiaza familii. „Caci pentru aceasta Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care poarta grija de mantuirea noastra, a impartit viata oamenilor in doua feluri de vietuire, adica in viata de casatorie si in cea de feciorie, asa incat cel care nu poate sa duca lupta fecioriei sa-si ia femeie (sotie) legiuita, cunoscand ca i se va cere fagaduinta de infranare, sfintenie si asemanare cu sfintii care au avut sotie si au crescut fii“. Cu alte cuvinte, cei casatoriti trebuie sa urmeze o viata asemanatoare celei a lui Avraam, Iov, David, Samuel, Petru si a celorlalti apostoli.