[cristina2012]

În prealabil postat de sophia

Eu cred ca intr-o casnicie exista si dragoste si obinuinta cu timpul.
Acum depinde si de dragostea care exista la inceput.
Daca este una puternica, un foc ardent, atunci acesta cu timpul se mai potoleste (de aici obisnuinta), dar nu inseamna ca dispare.
Exista si relatii in care n-a fost dragoste la prima vedere ci aceasta s-a format si a crescut in timp.

Cand se pune problema obisnuintei e JAAAAALNIC!!! Eu sunt casatorita de 12 ani, am si 4 copii. Consider obisnuinta ceva foarte placut (in sensul ca il cunosti pe celalat, nu in sensul de motonie). Nu stiu ce inseamna monotonia in familie (sa zicem deocamdata)! Iubirea in familie trebuie sa evolueze, cum bine spunea Fani. Asa ca, inca de la inceput, trebuie sa iti bagi in cap ca iubirea se lucreaza non-stop, si prin rugaciune si prin forte proprii. Cum omul evolueaza, nu este niciodata consumat, asa trebuie sa fie si cu casatoria. Si in om si in familie exista intotdeauna forte creatoare, regeneratoare... nu avem decat sa ne punem capul la contributie, ca d-aia il avem pe umeri. Cum-necum, trebuie sa ne straduim sa-l facem fericit pe cel de langa noi si trebuie sa ne gandim si cum putem face sa fim noi fericiti.

La nunta mirii atrag ochii, mai ales mireasa. Cu multa grija se alege rochia si podoabele... si nu e deloc rau. Este o lectie despre cum trebuie sa ne impodobim sufletul, ca pe o mireasa; este o lectie despre cum trebuie sa fim in cuplu, sa-l surprindem pe cel de langa noi, daruindu-ne frumosi (pe dinafara si pe dinauntru); este o lectie despre cum trebuie sa fim priviti de restul lumii (ca fiind foarte frumosi, chiar daca ne strang pantofii, sau ne jeneaza gulerul, nodul de la cravata). Daca ne vom stradui mereu sa fim mire si mireasa, frumosi, surprinzatori, draguti, dispusi sa facem compromisuri de dragul frumustii nuntii... nu exista sansa sa moara dragostea ci doar sa creasca.

În prealabil postat de sophia

Acum eu cred si imi place f.mult acea epistola catre Corinteni care se refera la dragoste. Acolo se spune: "dragostea nu moare".
Casnicia nu este usoara si nu este numai lapte si miere, ci sunt multe greutati de surmontat. In multe cazuri tocmai aceste greutati unesc mai puternic perechea, in altele ele distrug relatia (si atunci inseamna ca n-a fost dragoste adevarata).

Dragoste adevarata e un cuvant mare. Nu stiu daca chiar pornim la drum cu aceasta dragoste adevarata, pornim cu un fel de dragoste pe care trebuie sa-l imbunatatim in timp pana ajungem la acea dragoste adevarata, sau cat mai aproape de ea.

În prealabil postat de sophia

Eu una nu stiu cum s-ar putea intretine dragostea, reaprinde focul si de ce? pentru ca nu stiu de sa fie nevoie. Daca dragoste exista, ea nu moare.
Ma gandesc mai degraba la aspectul sexual, acolo s-ar putea sa apara probleme in timp si nu toata lumea le vede in acelasi fel.
Si eu ma gandesc mult la ceea ce face unele cupluri sa traiasca atat timp in casnicie, in deplina armonie.
Daca o sa reusim si noi?

Ar fi ca si cum Hristos ne-ar fi iubit, S-ar fi urcat pe cruce si ar fi pantimit pentru noi si apoi ar fi inviat si ne-ar fi lasat niste scrisori de iubire prin intermediul sf. apostoli si gata... Ei bine nu e asa, S-a suit la cer si ni L-a trimis pe mangaietorul ca sa putem lucra dargostea noastra, este impreuna cu noi, se jertfeste la Sf Liturghie si ne cere sa fim acolo, ne mangaie si ne cearta... ba chiar ne bate cand o luam razna, se apropie cand Il dorim, se retrage cand ne indepartam noi... Din cand in cand ne surprinde cu cate o minune si in fiecare zi ne face mici daruri (un rasarit frumos, cantecul unei pasari, buntatea unui semen, zambetul copilului nostru...).
Cat despre deplina armonie... eu ma indoiesc. Adica ea este, dar ca intr-o piesa muzicala, cu tonuri inalte, sau grave, cu intensitati diferite, cu ritmuri diferite, uneori chiar cu dizarmonii, neplacute daca ar fi luate singular, dar fascinante in ansamblu...
Ai tu o problema cu deplinatatea, desavarsirea... Sunt termeni confortabili, dar pentru conditia noastra umana nu prea se potrivesc decat ca tinta a noastra. Tii minte expresia din Star Treek, "space, the final frontier" (nu o granita, ci o limita dinamica ce poate fi mereu deplasata inainte, pe masura ce noi inaintam), asa e si cu dragostea adevarata, armonia deplina, etc.

În prealabil postat de sophia

Un raspuns ar fi ca o casnicie nu este formata si mentinuta numai din dragoste ci mai exista si respect, intelegere, toleranta si mult compromis (renuntari).
(La noi astea sunt).

Asta e si parerea mea.

În prealabil postat de sophia

Ex. de probleme care nu se cunosc dinainte si care pot umbri o casnicie: relatii anterioare (discutat si clasat subiectul), daca exista copii din alte relatii anterioare (ii acept si iubesc, sau nu), probleme de avere, de rude si f.important dorinta de copii (inclusiv fertilitatea), chiar probleme de sanatate.

Unul vrea copii, altul nu si mai ales unul poate avea si altul nu. De aici apare multa suferinta.
Este unul din punctele care ma imping sa accept sexul inainte de casnicie, pentru a verifica fertilitatea.

Fireste ca trebuie discutat cat mai mult si atinse cat mai multe probleme, dar sa nu uitam ca multe aspecte sunt dinamice. Sanatatea, fertilitatea, virilitatea, etc se schimba foarte mult... chiar si dorinta de a avea copii. Un accident si totul s-a dus de rapa. Un tratament naturist auzit de la un om intalnit intamplator, un nou medicament descoperit sau un nou tip de aparatura care permite anumite operatii medicale si un defect grav se rezolva. Introducerea in alimentatie a unui aliment care contine mult magneziu sau multa vitamina B12 (cu ocazia faptuli ca schimbam meniul dupa dorintele sotului) si fertilitatea revine, la fel cum poate disparea datorita unor obiceiuri alimentarea nesanatoase, deprinse tot cu ocazia schimbarii de meniu dupa dorintele celuilalt.
Sexul inainte de casatorie nu spune nimic despre fertilitate, nimic despre virilitate, compatibilitate, etc... Pare un fel de certificat (fireste ca atesta calitatile intr-un anumit moment) si nu certificatul de fertil, desavarsit, casatorit tine casatoria ci lucrarea noastra continua. E cam cum e si cu calugarii. Ei nu intra in manastire desavarsiti ci lupta necontenit sa se desavarseasca si inca mai pot cadea. E obositor, dar nu putem vea linistea desavarsirii in viata aceasta...

În prealabil postat de sophia

Referitor la felul in care tin unele casnicii f.mult (mai ales in trecut) imi amintesc ca spunea cineva, si pe buna dreptate: casnicia poate dura si pentru ca nu se doreste despartirea din diverse motive (copii, nesiguranta materiala, rusine, etc.).
O casnicie lunga nu presupunea intotdeauna fericire, pace si iubire!
Nu putem noi stii ce este cu adevarat in acea familie.

Iar fac o paralela cu calugaria: le citeam copiilor mei o povestire din patericul copiilor despre un calugar tanar din Muntele Athos, care facea ascultare de un staret neinduhovnicit, care il punea la multa munca fizica, ii cerea sa manace bine ca sa poata munci si sa doarma suficient, iar el voia sa se nevoiasca in post si rugaciune. A vrut de mai multe ori sa il paraseasca pe staret si sa isi caute altul, dar duhovnicul l-a sfatuit sa rabde asa. A murit la scurt timp si s-a mantuit.

În prealabil postat de sophia

modestie (am stiut de la in ceput ca nu suntem Robert Redford si Marilyn Monroe)

... Parerea mea pe care as vrea sa le-o impartasesc celor tineri in mod special: considerati-va frumosi, foarte frumosi pentru cel/cea cu care v-ati insotit pe viata si faceti-l pe celalat sa se simta foarte frumos si admirat. Toti avem nevoie sa fim frumosi in ochii cuiva (nu sa fim vedete TV). Pentru asta e absolut necesar sa exersati sa vedeti frumusetea din celalt... fiti artisti! Artistul este ca un instrument cu coarde sensibile care vibreaza la o usoara atingere si reda acea atingere printr-un sunet frumos pe care toti ceilati il aud.
In urma cu vreo 15 ani am vazut o emisiune la TV despre modelele dupa care lucreaza nuduri (deseneaza, sculpteaza) elevii/studentii la arte plastice. Era un baiat tanar, inalt si relativ slab (bolnav, spunea ca nu putea sa depuna munca fizica deloc) si o femeie de vreo 45 de ani destul de grasa, neinteresanta. Vai, si ce nuduri frumoase apareau in desen. Era aceeasi femeie grasa, dar avea ceva, ochiul si mana artistului o transformasera. Ramasesera colacii de grasime de pe burta si solduri.... dar in desen aratau bine... Invatati sa-l priviti si sa-l impodobiti pe cel de langa voi... asa cum face si Hristos cu noi. Chipurile celor care au trait mult timp alturi de El, pe care El ii iubeste sunt intotdeauna frumoase, au o expresivitate aparte, le alegi dintre multe altele bine aranjate de stilisti. Eu am vazut baba frumoasa, si mos frumos (mai ales printre calugarii batrani).

În prealabil postat de sophia

Am avut si avem greutati si suferinte, dar pe noi ele ne intaresc.
Cel mai greu a fost cu ne-fertilitatea: n-am stiut dinainte nimic. M-am intrebat: daca am fi stiut ne-am mai fi casatorit? Nu stiu. Poate ca nu. Am fi abandonat pe parcurs pentru altcineva? Au fost momente de suferinta puternica cumpana si intrebari.
Acum ne-am inchis durerea in noi si mergem mai departe.

Chiar nu mai e nimic, nimic de facut? Ce anume n-ai stiut? Varsta sau o boala nu mai permit? Si de ce trebuie inchisa durerea in voi? Ar fi mai buna transformata, asa cum moartea pe cruce s-a transformat in Inviere!!!
Am pus intrebarile in ideea ca poate eu (pentru ca stiu unele lucruri in domeniu), sau oricine altciva citeste mesajul tau ar putea sti ceva care sa te ajute, care sa merite incercat.