Citat:
În prealabil postat de sophia
Pai cand va aud/citesc cu cata mandrie spuneti aici: boah, eu sunt asa pacatoasa, de nu mai tare altul loc...
Si Sfintii nu sunt sfinti pentru ca nu fac pacate. Eu cred ca si ei le fac, dar ei se apleaca mult spre a face bine altora, fapte bune, daruire, prin asta devin Sfinti.
Ne uitam prea mult la noi insine, la ce pacate sa mai scobim si nu ne gandim in schimb ce sa facem bine.
Hai sa facem si o lista de fapte bune, de milostenie. Sa vedem avem ce scrie? Putem face ceva bun?
Uite aici scrie: faptele milei trupesti si sufletesti:
ai dat de mancare/de baut unui care ii trebuie
ai mangaiat pe unul la durere,
ai vizitat un bolnav,
etc.
Samariteanul ala, care nu era nici crestin macar, si cine stie cate pacate si prostii o mai fi facut la viata lui, s-a oprit si ajutat acel sarman ranit la margine de drum.
Asta i-a placut lui Dumnezeu.
Sutasul, cate pacate o fi avut, le-a si spus pe unele chiar, dar s-a dus sa se roage la Domnul pentru sluga sa.
Asta i-a placut lui Dumnezeu si l-a iertat si la ajutat.
|
Sophia, noi nu ne targuim cu Dumnezeu!
Pai ce fapte bune crezi ca pot eu face (sau altcineva) pentru a fi mantuit? Nu exista asa ceva!
Tu nu vezi ca tot ceea ce avem bun (material si ne-material) este de la Dumnezeu. Si iau din ce mi-a dat El din plin si dau altuia si-mi arog MERITE? Este absurd.
Iertarea si mantuirea sunt daruri! Nu le merit eu, nu le merita nimeni, probabil.
Nu ne targuim ca la piata: ia fapta buna, sterge pacatul.
Revenind la sfinti, ei se mantuiesc prin dragoste de Dumnezeu, nu prin fapte de milostenie.
Gandeste-te la Sf. Maria Egipteanca: ce milostenie a facut?