Nu îmi place să sufăr,îmi place să fiu sănătoasă,să mă bucur de viaţă,să pot mânca,îmi place să-mi fie apreciată munca să se ţină cont de părerea mea.
Iar dacă sufăr mă doare şi mă revolt ori cu voce tare ori în întimitatea mea sau atunci când îmi spun necazurile lui Dumnezeu şi spun asemenea psalmistului "..de ce Doamne,pănă când Doamne..." Iată atât de mic şi neputincios sunt.Dacă aş putea să fac din suferinţă prilejuri de întărire în credinţă aş fi sfânt dar, eu nu sunt decât om păcătos sşi limitat.