[cristinamaria]

@VEGIRO: In primul rand ca si comentariu la semnatura ta, exista 2 categorii de oameni, unii ii impart pe oameni in categorii iar ceilalti nu.

Dumnezeu este atotstiutor si atotputernic, dar daca plecam de la premisa ca el stie oricum dinainte ce se va intampla, atunci anulam ideea liberului arbitru, faptul ca omul poate alege. Omul poate alege. Dumnezeu stie dinainte care sunt alegerile pe care omul le poate face, dar nu-i dicteaza pe care din ele sa o urmeze, omul poate alege singur. Sa luam in considerare totusi faptul ca este creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, daca Dumnezeu ar sti inaintea omului ce anume va alege acesta, atunci omul nu mai este dupa asemanarea lui Dumnezeu. La fel si cu ingerii. Dumnezeu a stiut ca ei pot cadea sau nu, dar nu a stiut dinainte ca vor alege caderea. Cred ca liberul arbitru este expresia cea mai inalta a dragostei lui Dumnezeu fata de creatia sa. Evident ca el ar fi putut sa creeze oamenii fara posibilitatea de a alege sau a face raul, dar atunci se anuleaza si existenta binelui. Principiile antagonice nu pot exista unul fara celalalt (binele si raul, frumosul si uratul, existenta si non-existenta etc.). Noi percepem aceste principii doar prin raportarea lor reciproca la opusul lor. Daca acceptam si dorim existenta binelui, trebuie sa acceptam si existenta raului, nu neaparat sa il si facem.

Si mai tine cont de un aspect. Noi il creditam pe Dumnezeu cu cunoasterea asa cum o definim noi, ca oameni. Dar cunoasterea lui nu intra in posibilitatile noastre de definitie. El cunoaste altfel lucrurile decat le cunoastem noi. El e atotcunoscator si pentru el nu exista timpul (cum a spus si Florin-Ionut) deci succesiunea faptelor asa cum o percepem noi nu exista pentru El. Noi nu putem face abstractie de factorul timp cand gandim evenimentele, el poate.

@Sorin: Nu cunosc teoria de care pomenesti. Daca poti sa imi indici o sursa bibliografica promit sa studiez.

Pe cei doi ii ademeneste cu experienta senzoriala, in detrimentul celei pur conceptuale (ei puteau cunoaste binele si raul ca si concepte, fara a participa la infaptuirea acestora, insa sarpele ii convinge sa participe direct la infaptuirea acestora, sa le simta pe propria lor piele). Sarpele le spune ca urmand calea senzoriala "li se vor deschide ochii si se vor face dumnezei" (sper ca citez corect, nu am verificat), deci ca in loc sa faca cum le-a spus Dumnezeu, sa urmeze calea spre el pas cu pas si cu rabdare, sarpele le propune o scurtatura. Ei o accepta din dorinta de marire, din vanitatea de a deveni brusc asemenea lui Dumnezeu fara a fi nevoie sa merite aceasta devenire (daca faceau cum le-a spus Dumnezeu ar fi dobandit dumnezeirea pe merit, prin efort).

@Sophia: Sa inteleg ca tu esti nemultumita de modul in care a creat Dumnezeu lucrurile, dar nu doresti sa le analizezi pentru a le intelege. Atunci cum poti sti ca ceea ce crezi tu este corect? Sau mai bine zis daca esti convinsa ca ceea ce crezi tu este corect, de ce sa participi la o discutie in contradictoriu? Daca ai analiza cu atentie ai vedea ca gresesti, si poate nu te-ai mai simti nemultumita. Nu vrea nimeni sa te contrazica sau sa te critice fara motiv, cred ca unele din raspunsurile de pe topic te-ar putea ajuta sa vezi altfel lucrurile, in bine.