Am stat si eu destul de multe luni in cumpana, daca sa postez sau nu pe forum poze cu familia mea. In ziua in care le-am postat, mi-a fost foarte frica, de parca as fi facut cea mai mare greseala. Dar reactiile celorlalti, care au fost pozitive, m-au linistit. Acum, imi doresc si eu foarte mult sa-i cunosc pe ceilalti si ma bucur foarte mult cand intru pe pagina cuiva, sa gasesc poze cu acesta. Pentru ca atunci cand ii citesc postarea, imi vine in minte chipul lui, si-l inteleg mai bine.
E normal ca unora sa le fie teama. Si mie imi mai este teama si acum. Ceea ce am castigat: o multime de prieteni pe forum. Si asta conteaza pentru mine foarte mult.
__________________
Si-mi pare atat de rau ca se mai poate,
Gasi atata vreme pentru ura,
Cand viata nu-i decat o picatura,
Intre minutul acesta care bate ... si celalalt.
Si-mi pare neinteles si trist,
Ca nu privim la cer mai des,
Ca nu culegem flori si nu iubim,
Noi, cei care asa de repede murim.
http://pensiuneaverasilivia.wordpress.com/
|