Toti in aceasta viata, mai devreme sau mai tarziu, intr-o masura mai mica sau mai mare, ajungem sa experiem suferinta, ca realitate a acestei stari cazute a umanitatii. Insa, suferinta din aceasta lume este doar "in parte". Ea reprezinta doar "un chip" al iadului, ca stare de vesnica suferinta.
Ma rog bunului Dumnezeu ca in vremea suferintei, sa nu avem inimile impietrite, astfel incat, sa fim miscati de suferinta proprie, mai mult decat de cea a aproapelui. Ma rog, ca Dumnezeu sa ne dea "ochi duhovnicesti", spre a putea vedea in suferinta, o binecuvantare. Ma rog lui Dumnezeu, ca prin milostivirea Sa, nimanui sa nu-i fie dat, a purta povara suferintei, o eternitate.
|