Citat:
În prealabil postat de sophia
Si mai cred, asa cum a mai spus cineva, ca sunt unii care complica prea mult si in mod fanatic credinta, ortodoxia. Daca totul este rau si pacat...
Exista undeva scrise o listuta mica de pacate: 7 capitale si 10 porunci, n-am acum la indemana, sunt clasificate si ele dupa cat de rele sunt. Si atat.
Acum am un indreptat de spovedanie si ma necajesc cu el. Din fiecare porunca de mai sus se fac gramada de ramificatii explicative. Este o brosurica scrisa de dr. Eugen Jurca.
Dar lista asta si mai ce mai puneti voi aici, n-am intalnit.
Ah, acum am gasit:
8 ganduri ale rautatii, pacate de capetenie (mandrie, lene etc., 7 la numar care se cam suprapun cu cele 8 de dinainte), impotriva Duhului Sfant (4), pacate strigatoare la cer (5) si mai sunt faptele milei trupesti si sufletesti (cate 7).
Acum eu am o problema: de unde stiu eu daca am facut un pacat sau altul. Eu stiu ca nu, dar poate l-am facut fara sa stiu, sau sub alta forma, sau...
Ce spun la spovedanie?
La scoala , sau in societate iti spune cate unul (la scoala ne corecta cu rosu si vedeam unde am gresit) "bai, vezi ca aici gresesti, sau nu e voie sa faci aia". Unele le stim ca nu trebuie sa le facem, dar altele nu ni se par noua rele si nu fac rau altuia.
|
Nu am citit tot ce s-a scris aici.
Poate s-a mai zis ce o sa spun eu acuma.
Pacatul nu este o incalcare a unei interdictii, este masura departarii noastre fata de Dumnezeu, de aceea listele cu pacate si pacatele nu cred ca este prea buna. Trebuie sa stim pacatele principale si sa stim mai ales ca toate pornesc de la porunca cea mai mare, aceea a dragostei de Dumnezeu, de aproapele si de noi insine.
Asa cum ii spune un staret pelerinului rus (textul asta este pus la pregatirea de spovedanie in cartea mea de rugaciuni mai veche, mi se pare mult mai intelept decat o lista).
Cand ne spovedim, sa ne gandim mai ales la starea noastra de pacatosenie si sa pornim de la porunca de capetenie, apoi sa vedem unde am gresit fata de ea. Dumnezeu ne va ajuta sa vedem unde am gresit daca suntem sinceri, si pe masura ce inaintam in viata duhovniceasca vom vedea mai bine si unde sunt pacatele noastre de baza si cum putem sa le indreptam.
Nu este bun scrupulismul si culpailitatea la spovedanie. Spun pentru ca si eu sufeream si mai sufar de ele.