Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Chiar daca ai avea dreptate, adica daca ar exista doua categorii de oameni, unii care trebuie sa împlineasca poruncile lui Hristos si altii care nu trebuie sa le împlineasca, tot nu vad de ce ar fi rau sa ti se spuna sa te stradui pentru Dumnezeu. E cumva un pacat daca cineva face asta?
|
Cand am zis ca nu trebuie sa ne straduim pentru Dumnezeu sau sa nu indeplinim poruncile lui Hristos?
Le putem indeplini si altfel decat traind precum calugarii. Exista dpoua cai: cea de renuntare la lume, si cea de transfigurare a lumii.
Se mai intalnesc intre ele (si mirenii postesc si se infraneaza, si calugarii se mai bucura de cele lumesti cu multumire). Dar sunt diferite.
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Dar nu e adevarat, poruncile lui Hristos sunt aceleasi pentru toti oamenii. Tu nu ai citit de cei care, casatoriti fiind, traiau în asceza (cu sau fara viata sexuala)? Îndumnezeirea e rezervata doar calugarilor?
|
1. Au existat, dar sunt cazuri foarte speciale. Daca e pe asa, au existat si femei care se mascau in barbati si mergeau la manastiri de barbati ca sa duca o viata mai aspra, este asta neaparat un model de urmat pentru oricine? Inchipuie-ti ce scandal ar fi si ce banuieli...
2. Nu, indumnezeirea nu e rezervata calugarilor; insa mirenii se indumnezeiesc altfel decat calugarii.
Exista multi sfinti casatoriti, unii cu copii (suntem pe cale sa alcatuim o lista, sotul meu si cu mine). Ei cum s-au indumnezeit? Unii prin martiriu, altii insa printr-o viata crestina de familie.
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
De unde ideea ca oamenii casatoriti ar trebui sa traiasca altfel decât calugarii? Cine spune asta? Toti suntem chemati la sfintenie.
Spune Mântuitorul sau apostolii ceva de calugarie în pasaje ca acestea:
1 Ioan 2:
15. Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
|
A iubi lumea in sensul acestui text inseamna a iubi raul din lume, lumea cazuta.
Exista si ideea de lume ca Imparatia lui Dumnezeu prezenta deja in ea. Uite ca eu nu-s asa buna la citate (halal 'doamna profesoara'), din pacate, si nu gasesc acum...
Dar ma gandesc la nunta la care Hristos schimbat apa in vin; si la toate parabolele cu nunti. De exemplu. Cineva, parca georgeval sau heaven, il citeaza pe Steinhardt in alt topic despre subiectul asta. Daca vede poate sa-mi sara in ajutor..
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Tu zici de calugari în oras dar cred ca trebuie sa traim mai degraba ca niste nebuni pentru Hristos, dupa cuvântul unui parinte (din Pateric sau alta carte asemanatoare): "Sau fugi de lume (adica fa-te calugar) sau ramânând în lume batjocoreste lumea", adica nu te supune formalismului si fatarniciilor si nu cauta placerile. Nu în sensul de sfida lumea (cum faceau acei Sfinti nebuni pentru Hristos); e suficient sa fim rezervati si sa suportam imaginea de ciudati pe care o capeti daca nu te stradui sa socializezi.
|
Nu este dat tuturor sa fie nebuni intru Hristos. Este o cale unora, da. Dar este o cale foarte stramta. (Daca nu cumva vorbesti metaforic, sau in sensul sfantului Pavel, cu nebunia crucii, nu in sensul de nebun intru Hristos care o face pe nebunul ca sa nu il considere ceilalti sfant)
Putem sa fim atunci cand conditiile o cer. De exemplu eu admir foarte mult textul lui Steinhardt care este la inceputul Jurnalului fericirii, cele trei cai sau testament politic.
Si in alte situatii din lumea moderna ni se poate cere sa fim asa, sa murim lumii, sa devenim nebuni sau vagabonzi.
Insa in multe alte situatii ni se cere sa traim cu bucurie si multumire lucrurile bune pe care ni le da Dumnezeu, sa le suportam pe cele rele cu rabdare, sa facem binele acceptand greutatile care ies din asta.. (uite-te la rugaciunile din slujba de cununie.. se zice 'sa se veseleasca cu nevasta sa', de exemplu)
Greutatile si necazurile vin singure, nu e nevoie sa le cautam. Sa ne bucuram insa si de lucrurile frumoase.
Prea sunt multi care se plang. Hai sa radem macar noi, crestinii.