[cristinamaria]

@Sergiu: te rog sa ma ierti ca te-am botezat Sorin, orele tarzii la care scriu eu de obicei... Foarte frumos exemplul cu monahul din manastire si foarte adevarat (vezi ce am scris la Sofia).

@VEGIRO: Nu lua doar un citat din ce am scris eu anterior, citeste pana la capat. Tu incerci sa definesti atotcunoasterea lui Dumnezeu prin cunoasterea ta. Este ca si cum tu, ca parte, ai incerca sa definesti intregul. Faptul ca Dumnezeu este atotcunoscator nu inseamna ceea ce iti imaginezi tu. Dumnezeu cunoaste toate valentele si toate potentele omului, stie tot ce ar putea face acesta. Faptul ca omul va face una sau alta tine de el, de om, dar si de timp. Tu legi atotcunoasterea lui Dumnezeu de viitor, ori pentru Dumnezeu nu exista viitor, viitorul exista doar pentru oameni. Atotcunoasterea lui Dumnezeu nu anuleaza liberul arbitru al omului. Este greu de inteles dar asa este. Si exemplul cu Kasparov, cam fortat, poate fi interpretat cam asa: el stie ca te POATE bate si ca PROBABILITATEA ca el sa te bata este foarte mare, dar nu e de 100%, ai totusi sansa sa il bati, nu e imposibil sa il bati, faptul ca tu o sa il bati pe Kasparov e o posibilitate certa, se poate intampla. Insa pentru amandoi, si pentru tine si pentru Kasparov, timpul are aceeasi curgere, iar Kasparov va sti probabil cu cateva mutari inainte daca il vei bate sau nu, dar totusi asta nu il face atotcunoscator, nu cunoaste de la inceput toate posibilitatile jocului. Diferenta (intre Kasparov si Dumnezeu - suna aiurea dar cam asa s-ar traduce exemplul tau) este ca pentru Dumnezeu timpul nu exista (iar pentru Kasparov da) si ca Dumnezeu cunoaste absolut toate posibilitatile (iar Kaspaorv doar o parte din ele, parte ce poate fi mai mare sau mai mica). Asta schimba complet raporturile.

@Andreicozia: Dupa cum a mai spus cineva, alegerea lui Dumnezeu de a ne mantui prin Hristos este bazata pe iubire. Cea mai mare iubire.
Omului nu i s-a urat cu binele ceresc si alegerile sale nu au fost dictate de faptul ca isi dorea "mai mult". Acest "mai mult", adica progresul definit in sens modern si extrem de eronat, este de fapt mai putin. Omul a ales caderea deoarece si-a dorit o scurtatura, a cautat drumul mai usor, sa ajunga la mantuire pe calea mai scurta, muscand din mar, in loc sa se nevoiasca si sa munceasca o viata asa cum l-a invatat Dumnezeu. Esenta e ca nu exista cale usoara, scurtatura. Comenius are o scriere foarte frumoasa, se cheama Didactica Magna, si cu toate ca nu asta e subiectul cartii, el pune problema cam asa: moartea este pentru om o a doua nastere. Asa cum inainte de a te naste stai 9 luni in pantecele mamei pentru a dobandi un trup suficient de puternic ca sa gazduiasca sufletul pe care ti l-a dat Dumnezeu, la fel inainte de moarte zabovesti in viata atata timp cat este necesar pentru a dobandi un suflet suficient de puternic pentru a primidupa moarte mantuirea, unirea cu Dumnezeu, vesnicia. Ca urmare, omul care alege scurtatura este ca un copil nascut prematur, nu este inca format pentru a primi darurile lui Dumnezeu, de aceea Dumnezeu ne-a dat nevointa, ca prin ea sa crestem duhovniceste pana ce suntem in stare sa primim darurile sale.

@sofia: Sofia, binele din om nu poate exista fara raul din om. Daca tu cand ai pune mana in foc nu ai simti cald, atunci nu ai putea sa simti nici rece cand pui mana pe gheata. Pentru ca binele din om sa creasca, sa il duca pe acesta la o stare superioara, este necesar ca si raul sa existe in om, pentru ca omul sa isi poata exprima pozitia fata de rau, sa il invinga pe acesta. Daca Dumnezeu ar fi creat oamenii buni 100% acestia ar fi fost identici cu Dumnezeu iar creatia lui nu ar fi avut sens. Copiii nu sunt identici cu parintii, ci sunt dupa chipul si asemanarea acestora. Omul se lupta permanent intre bine si rau, si tine de sine spre care parte se indreapta. Dumnezeu stie care sunt optiunile omului, dar asta nu inseamna ca drumul omului este stabilit dinainte (vezi ce i-am scris lui VEGIRO). Nu vei putea ajunge sa ai pace cu acest subiect decat daca il abordezi cu calm si rabdare.
Nu suntem identici cu Dumnezeu dar semanam cu el, si nu avem nevoie sa stim ce a vrut acesta, ne este suficient ceea ce ne spune el - prin Scriptura. Daca vrem sa stim mai mult, mai intai trebuie sa cunoastem bine Scriptura si apoi sa muncim sa fim aproape de Dumnezeu. Cunoasterea aceasta vine prin revelatie.