Ory are dreptate si Fani are dreptate.
Intreb din nou insa: de unde stim noi ce este pacat pentru Dumnezeu? Cine l-a intrebat, cine ii stie voia si gandurile?
De ce se tot vine cu astfel de idei? Si de ce nu au explicatii concrete.
Lucrul asta este pacat, este rau pentru ca face rau la sanatate, sau deranjeaza pe alt om, sau pe natura, sau mai stiu eu.
Eu as defini asa pacatul:
Dumnezeu ne invata sa ne iubim unul pe altul si atunci:
- trebuie sa nu facem rau in vreun fel (moral, fizic etc.) celuilalt
- sa nu facem rau naturii in care traim si noi si ceilalti
- si sa ne respectam credinta (tot fara a face rau altuia).
In astea trei grupe s-ar incadra pacatele. Ca unul e mai sensibil si altul nu, in acest caz unele pacate pot fi mai rele sau mai putin rele.
Dar nu are legatura cu Dumnezeu, ci cu cel de langa noi. Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi si nu-l deranjeaza probabil decat ce vede pe lumea sta ca ne facem unul altuia si daca batjocorim cele sfinte in mod voit.
Exemplul cu sapunul parfumat.
Pentru Anca el este un pacat, ca i se pare desfrau. Pentru altii este un pacat sa nu-l folosim si sa putim, si sa-i facem sa li se faca rau de la stomac, bila si altele. Pentru altii acelasi sapun parfumat este un pacat pentru ca anumite parfumuri iti pot trezi aceeasi senzatie de voma.
Concluzia - fiecare pentru el.
La spovedanie trebuie spuse, zic eu, numai acele pacate care ar afecta mai rau pe cineva, sau mai multa lume, adica acele pacate care sunt listate si in Scripturi in mod clar.
Acolo nu spune nici de purtat pantaloni, nici de sapun parfumat si nici de a gati bine sau nu. Acolo spune daca furi, sau inseli sotul, sotia, sau omori, etc.
Daca esti stabil psihic, n-ai nici o treaba cu pantalonii sau fusta scurta la altii si poti sa nu te uiti la ei. Dar alte lucruri nu le poti evita si chiar iti fac rau.
Mi-e mai putin clar, dar sunt scrise acolo si asta este, de ce mandria, invidia,lacomia, sau lenea, sau chiar mancatul pe ascuns, etc. sunt pacate.
In anumite limite si acceptiuni ele nu fac rau altuia, decat cel mult noua insine.
Problema cu postul alimentar este clara: nu este un pacat daca nu poti sa-l tii. Scrie clar in scripturi sa nu judecam pe cel ce mananca si nici invers.
Din nou- n-am inteles povestea cu mancatul pe ascuns.
De ce este sexul cu sotul/sotia in limite normale, pacat, indiferent cand il faci? De ce sa tii post de la el? El este oricum limitat de la natura, pentru ca iti trebuie anumite conditii sufletesti si trupesti ca sa poti sa-l faci.
Pentru mine personal un mare pacat este sa nu respecti pe cel de langa tine si sa-l chinui cu: galagie (muzica, alarme, sirene, copii mici, reparatii, tipete, etc.), mizerie (materiala, sau mirosuri), ne-omenie si altele.
Nici unul nu cred ca spune la spovedanie: a urlat copilul si eu nu l-am potolit si vecinul meu s-a dus buimac de nesomn la lucru, sau ca am prajit seara la 10 ceapa si vecinului i-a fost rau de la bila toata noaptea, sau altele.
Si cat rau fac astea!
Si de ce un om care nu a facut nimic din cele spuse la Scripturi, trebuie sa inventeze ceva la spovedanie?
Eu nu stiu pur si simplu ce sa spun la spovedanie. Din alea din scripturi nu stiu sa fac, ma stradui sa nu fac rau altuia.
Unele morale mis e intampla mie in suflet (manie, invidie, sau mai stiu eu), dar nu intotdeauna cu ele fac rau altuia.
Daca eu ma infurii pe unul ca face galagie si ma scoate din minti cu asta, cine este vinovat? El c-o face, sau eu ca nu suport si ma infurii?
La fel va intreb in general: cine trebuie sa spuna la spovedanie, cine este pacatosul? Acela care face rau altuia, sau acela care sufera de pe urma raului si se supara pe buna dreptate?
Si spune cineva la spovedanie: a avut cineva nevoie de ajutor si eu nu i l-am dat? Nu cred. Si nu apare pe nici o lista mi se pare.
|