[ghemis]

În prealabil postat de andreicozia

Eheeeeeeheheeeeeee!

Evident ca era necesar si gasirea unui petec care sa acopere neajunsurile acestui obicei.
Ce legatura are plinsul pocaintei care este necesar si de sinestatator cu botezul?. Hai sa nu le incurcam!

Dupa parerea mea nu poti sterge ceva de pe o persoana care nu este constienta de CE-I faci. Aici nu o sa ma convingi in veci, ca de ex. poti sterge pacatul stramosesc de pe cineva care este in coma.
Ce ai sters?, da, oi fi sters ceva in mintea ta si in sufletul tau, dar in a lui?...nimic, daca nu are habar de ce se intimpla

Va invit sa mai studiati pe langa ce 30 de ani de studiu.Taina Sfîntului Botez

Ce sînt Sfintele Taine

Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, a venit în lume în chip de om şi a mîntuit neamul omenesc de păcat, blestem şi moarte prin patimile, moartea de cruce şi învierea Sa.

Şi pentru ca oamenii să poată fi părtaşi la mîntuirea veşnică, dăruită nouă de Fiul lui Dumnezeu, El ne-a lăsat Sfintele Taine, prin care omul se sfinţeşte, primeşte darurile Duhului Sfînt şi dobîndeşte fericirea veşnică. Sfînta noastră Biserică Ortodoxă are 7 taine, care cu adevărat sînt 7 izvoare ale Duhului Sfînt, şi anume: botezul, mirungerea, pocăinţa, împărtăşire, preoţia, nunta şi sfîntul maslu.

Cea dintîi taină bisericească sau lucrare sfîntă, prin care se încreştinează omul, este sfîntul botez.

Prin botez omul se alăturează la obştea creştinească, adică la Biserica lui Hristos.

Fără botez nu este mîntuire

După cum intrăm în curte prin poartă şi în casă prin uşă, tot aşa omul intră în împărăţia lui Dumnezeu prin sfîntul botez. De aceea, părinţii bisericeşti din vechime, în scrierile lor, au numit taina botezului: “uşa mîntuirii”.

In lumea aceasta văzută şi simţită omul vine prin naştere firească din părinţi trupeşti, iar pentru împărăţia lui Dumnezeu omul se naşte prin sfîntul botez - “din apă şi din Duh”. De aceea, în Sfînta Scriptură botezul creştinesc se numeşte încă “naşterea cea de a doua” sau “baia naşterii celei de a doua”.

Din părinţi trupeşti se naşte pentru o viaţă vremelnică, pămîntească, se naşte pentru lumea aceasta trecătoare şi înşelătoare. Iar prin botez omul se naşte pentru o viaţă veşnică, duhovnicească, făcîndu-se cetăţean al împărăţiei lui Dumnezeu celei slăvite, care este gătită tuturor credincioşilor prin jertfa de cruce a Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.

Ce minunată şi dumnezeiască lucrare este sfîntul botez! Ce taină mai presus de minte şi de înţelegere omenească! Prin scufundarea în apă, prin anumite semne văzute, ce însoţesc sfîntul botez, prin binecuvîntarea preotului, se revarsă Duhul lui Dumnezeu dătător de viaţă, făcîndu-ne din oameni muritori şi supuşi păcatului copii ai lui Dumnezeu şi moşteni ai împărăţiei Sale.

Pentru ce, dar, ne botezăm?

Mai întîi - pentru că însuşi Domnul a zis: “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5).

Apoi, trimiţînd pe Sfinţii Săi Apostoli la propovăduire în lume, le-a poruncit: “Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” (Matei 28, 19).

Ce dobоndim prin Sfоntul Botez?

Iată o întrebare de cea mai mare însemnătate.

Să nu răspundă cineva la această întrebare: “eu am fost botezat pentru că aşa au vrut părinţii mei”.

Sau: “eu botez pe copiii mei pentru că aşa fac şi alţii”.

Se întîmplă că cineva se botează fiind vîrstnic (de pildă, cînd un necreştin trece la legea noastră creştinească).

Nici acesta n-are drept să zică: “m-am botezat, pentru că oamenii în mijlocul cărora trăiesc sînt botezaţi”; sau “pentru că alţii m-au învăţat să fac aşa”; sau “am căutat anumite foloase curat pămînteşti”.

Cei ce ar răspunde aşa, de bună seamă s-ar dovedi că sînt oameni încă neluminaţi pe deplin şi neînţelegători ai acestui mare dar dumnezeiesc, care este sfîntul botez.

Un astfel de om, care nu cunoaşte însemnătatea adîncă a sfîntului botez şi nu preţuieşte, după cuviinţă, această temelie neclintită a legii noastre creştine, este ca o trestie bătută de vînt. Unul ca acesta uşor poate să piardă credinţa sau să cadă în rătăciri, pierzătoare de suflet.

Un răspuns lămurit la această întrebare găsim în cuvintele Apostolului [Pavel]: “Cîţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27).

Iar în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh un alt Apostol [Petru] a grăit mulţimii: “Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare din voi în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Sfîntului Duh. Căci făgăduinţa vouă vă este dată şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, ori pe cîţi îi va chema Domnul Dumnezeul vostru” (Faptele Apostolilor 2, 38-39).

Dumnezeu a făgăduit încă în legea veche, prin proorocii Săi, că toţi oamenii se vor mîntui. Acum, prin sfîntul botez, El ne cheamă spre mîntuirea veşnică şi pe noi, cei de faţă, şi pe copiii şi pe urmaşii noştri.

Aşa dar prin taina botezului dobîndim: “iertarea păcatelor” şi “darul Sfîntului Duh” - două lucruri mari, prin care se pune începutul mîntuirii omului. Apoi, la botez se cere şi mărturisirea credinţei. Dar despre aceasta vom spune mai departe. Acum însă în cîteva cuvinte să lămurim despre:

Darurile duhovniceşti ale botezului

Cel dintоi dar al botezului este: iertarea păcatelor.

Dar ce păcate se iartă în taina botezului?

Dacă omul se botează la vîrsta prunciei, i se iartă păcatul strămoşesc, ce se trage ca o pecete a blestemului de la strămoşii noştri, Adam şi Eva, care de la început au călcat porunca dumnezeiască.

Acest păcat apasă asupra întregului neam omenesc şi se moşteneşte de la părinţi la fii.

Nimeni nu este slobod de această moştenire tristă, căci, zice Scriptura, “în Adam toţi am păcătuit” (Romani 5, 12).

După cum dintr-un izvor amar curge apă amară, aşa toţi oamenii se nasc cu păcatul strămoşesc.

Amărăciunea acestui păcat se îndulceşte însă în fiinţa fiecărui om, care vine în lume prin sfîntul botez.

Din părinţi botezaţi se nasc iarăşi copii supuşi poverii păcatului strămoşesc.

Acest lucru vedem şi în natură. Dacă iei sîmburele de la măr altoit şi-l pui în pămînt, creşte un puiete sălbatec, ce la rîndul său trebuieşte altoit.

Să mulţumim lui Dumnezeu că, prin trimiterea Fiului Său în lume şi prin jertfa adusă de El pe cruce, s-a dat tuturor oamenilor acest mijloc minunat pentru spălarea păcatului strămoşesc - sfîntul botez.

Dacă se întîmplă că se botează un om vîrstnic, adică atunci cînd trece la sfînta noastră lege creştină vreun necreştin, pe lîngă păcatul strămoşesc i se iartă şi toate păcatele personale, adică păcatele pe care le-a săvîrşit el însuşi din pruncie şi pînă atunci. De aceea celui ce iese din apa botezului i se dă cămaşă albă şi se cîntă: “haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”.

În vechime, cînd păgînii se botezau în număr mare, ei purtau, timp de cîteva zile după botez, îmbrăcămintea albă, în semn de curăţenie sufletească şi ca mărturie că li s-au iertat toate păcatele...

Pe lîngă iertarea păcatelor, cel ce se botează primeşte şi darul Duhului Sfînt.

Acest dar se numeşte în sfînta Scriptură darul punerii de fii, darul оnfierii sau darul moştenirii. Оnainte de venirea Mîntuitorului şi deci înainte de întemeierea sfîntului botez, toţi oamenii — după cuvîntul Scripturii — erau “fii ai mоniei”, erau îndepărtaţi de dragostea dumnezeiească, nu puteau zice Ziditorului lor: “Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri... “, aşa cum cutezăm a-L chema astăzi, noi, creştinii, cei ce ne-am botezat şi cei ce credem în Iisus Hristos — izbăvitorul nostru.

Deci, cel ce se botează primeşte şi acest dar mare şi negrăit, anume de a fi socotit fiu al Împărăţiei lui Dumnezeu, a se număra printre moştenitorii bunătăţilor clor veşnice, făgăduite de Mîntuitorul lumii.

Aşa dar, Sfîntul botez este o naştere nouă şi o infiere a omului pentru împărăţia lui Dumnezeu.

După cum omul numai odată se naşte pe lume din părinţi trupeşti, tot aşa numai odată primeşte botezul. Nimeni nu poate să se boteze de două ori, căci această taină nu se repetă. Sfînta Scriptură spune limpede: “Un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4, 5).

Acum putem înţelege şi mai lămurit cuvintele spuse de către Domnul Iisus Hristos: “de nu se va naşte cineva din nou, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3).

Nu prea pot sta mult pe forum,doar de la serviciu pot intra pe internet,v-as da si alte materiale care sa intareasca ceea ce am zis.Si apoi nu caut sa zic de la mine ci zic asa cum ne invata credinta noastra ortodoxa.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!