Citat:
În prealabil postat de Andreea_Oana
Acum 2 ani si ceva ma inscriam pe acest forum in speranta ca voi gasi raspunsuri la intrebari. Am gasit pe moment. Dar, se pare ca n-am invatat nimic, caci ma-ntorc de unde am plecat, ba si cu cativa pasi inapoi. Dilema mea de atunci: ce sens are viata, ce trebuie eu sa fac. Imi cer iertare ca pun in discutie un subiect care a devenit cliseu. Cunosc o multime de oameni care intr-un fel sau altul se intreaba de ce traiesc. Si totusi ceilalti parca sunt mai puternici. Eu nu-mi mai gasesc fortele, m-am saturat sa o tot iau de la zero, in speranta ca voi reusi sa aleg drumul bun. Pe masura ce scriu, imi dau seama de stupiditatea vorbelor mele. Adevarul e ca fac o tragedie din faptul ca ma despart de un prieten. Imi dau seama ca nu stiu sa traiesc, si ca nu stiu ce conteaza cu adevarat. As putea sa scriu pagini in sir, dar ma rezum la atat. Ca vorbesc mult si prost.
|
Nu stiu daca mai esti pe aici ... Sper din toata inima sa-ti mearga bine!
Sensul vietii este lupta pentru mantuire, pregatirea vietii vesnice a sufletului nostru. Altfel viata noastra nu ar avea niciun sens. La ce folos sa te nasti, sa te chinui si apoi sa dispari pur si simplu? Creatia lui Dumnezeu nu este absurda, ci plina de sens, dragoste!
Sfantul Antonie cel Mare, care a trait vreo 100 de ani, spunea ca merita o suta de ani de munci si nevointe pentru a castiga o vesnicie de fericire! Adevarata fericire!