Citat:
În prealabil postat de giovaninnaa
sunt direct interesata de subiect. bun, deci citind ce ati scris voi pina acum, inteleg ca nu exista ceea ce se numeste "soarta", nu avem un sortit, predestinat. ok. si cu toate asta, Dumnezeu stie ce mai bine pentru noi, si mai mult, ne si vrea binele.
si acum vin si va intreb: daca eu sunt indragostita lulea, dar cel putin pentru moment nu se poate....eu ce sa fac? eu imi doresc sa raman cu el, sa facem o familie crestina, sa fim pe placul lui Dumnezeu, nu mi-l doresc pentru ca imi place cum arata, ci pentru ca am vazut sufletul lui... si imi doresc ca el sa se intoarca la Dumnezeu, pentru ca e decazut saracul....
dar vin si va intreb: ce credeti? mi-o permite Dumnezeu sa ma rog sa fiu cu baiatul asta? ca daca Dumnezeu tot stie ce e mai bine pentru mine, si o stii ca nu mi-ar fi bine cu el...sa ma mai rog eu sa fiu cu el???
ajuta-ti-ma si pe mine va rog, sunt in ceata rau si nu stiu cum e mai bine sa fac.
|
Givannaa, recunosc intrebarea ta de pe topicul cu rugaciunea ;-) Ai dreptate, e o problema grea!
Mie mi s-a intamplat. M-am rugat sa ajung sa ma casatoresc cu cineva, sa isi rezolve problemele, sa se deschida, etc, si Dumnezeu nu a ascultat rugaciunea mea. Dar dupa aia mi-am dat seama ca bine a facut! Ar fi fost o catastrofa daca ma maritam cu el.
A fost deci o greseala sa ma rog? Eu nu cred. Cred ca lui Dumnezeu 'ii place' ca sa folosesc aceasta formula antropomorfa, sa ii impartasim dorintele noastre. Daca nu m-as fi rugat de frica sa nu fie vointa lui Dumnezeu, oare cum ar fi fost? Ar fi fost ca si cum as fi incercat sa fac pe la spate un lucru impotriva voinitei Lui.
Si in plus, am invatat multe din acea relatie stramba, care mi-au folosit pentru iata si pentru cand am intalnit 'alesul'. A fost o vale prin care trebuia sa trec. Daca o treceam fara rugaciune, chiar o rugaciune aparent fara roade, poate ar fi fost mai greu si ar fi adus mai putine roade.
Este ca si cum in loc sa discuti fata catre fata cu persoana iubita o problema ivita, un lucru care te deranjeaza, eventual o slabiciune de-a ta, o ascunzi, si te porti ipocrit.
Este mai buna discutia directa, chiar o mica cearta, iar dupa furtuna cerul redevine senin.
Fiecare stie slabiciunile si neputintele celuilalt si il iubeste asa cum este.
Nu stiu daca e buna comparatia, este o idee. Intr-un fel ne certam sau macar avem o discutie fata catre fata cu Dumnezeu cand ne rugam pntru ceva ce este impotriva voii Lui. Dar El prefera asta, decat sa ne vada ca ne ascundem ca Adam in rai.