Zaharia, iti mai datorez un raspuns si pe alt topic, pe scurt aici.
Nu sunt doctor in teologie ci in lingvistica generala, si nu pretind a avea cunostinte nemaipomenite (nici macar in lingvistica, cu tot doctoratul). Imi lipsesc multe dar caut sa mai invat. Nu zic nici ca am neaparat dreptate, probabil ma insel in multe, insa nu mi-e frica de a gandi chiar daca risc sa o mai iau si pe delaturi. Daca nu ma mandresc prea tare si imi pastrez inima si mintea deschise, Dumnezeu ma va indrepta, poate chiar si prin cuvintele tale, pe care sa stii ca le citesc cu atentie si respect.
Mi se pare, daca imi permiti sa te critic si eu putin, ca ai un stil indirect de a critica un gand pe care il consideri fals, in genul 'ts ts ts', adica 'vaaai, ce mi-a fost dat sa aud! dar nu-ti dai seama ce fals este, cum se poate asa ceva', etc. As vrea daca poti sa imi raspunzi mai mult deci cu argumente teologice, cum ai facut pe celalalt topic, la afirmatiile mele despre 'dragostea pacatoasa'. Le ascult cu placere.
As vrea sa adaug ca nu cunosc dragostea extraconjugala decat din povestiri si nu incerc sa justific trairea mea cu gandurile de mai sus. Ci incerc sa vad ce este bun in toate si in toti.
Pe masura ce trece timpul am observat ca ma fac mai ingaduitoare si mi-e din ce in ce mai greu sa judec pacatele altora, vazand ce este bun chiar in ele. Sa fie asta neortodox? Sper ca nu, totusi.. Eu nu am zis ca nu ar fi pacat, am zis doar ca Dumnezeu lucreaza si prin pacat si lasa sa stravada harul si prin lucrurile invaluite de pacat. Si ca pacatul nu este acelasi lucru pentru cine este constient de el si pentru cine nu este.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|