Citat:
În prealabil postat de VEGIRO
am citit raspunsul parintelui dar nu asta era intrebarea mea intrebarea mea nu se refera la existenta raului ci a omului parintele vb de plinatate la Dumnezeu pai Dumnezeu are plinatate si fara om are iubire si fara om doar inainte de om a creat si ingerii deci nu era asa de singuratic el nu are nevoie de nimic nu depinde de nimic si inca o intrebare lasam pe asta cu omul oricum nu gasim un raspuns clar o sa aflam mai e putin si se inchid cortinele abia asteptam ,urmatoarea intrebare sau mai bine zis nelamurire de multe ori aud pe multi zicand ca in rai nu se poate pacatui dar daca luam nr ingerilor cazuti din rai nu as zice ca nu se poate daca ingerii au pacatuit in multe feluri atunci omul cat ar sta in rai :))?
|
Asa a fost voia Lui, sa creeze lumi de fiinte personale, dupa modelul Sau, capabile de iubire. Eu nu cred ca a creat numai doua lumi pana acum, insa doar atat ni s-a descoperit pana una-alta. Mai mult nu stiu sa-ti spun. Oricum, nu a creat lumile din necesitate, sau ca sa nu se simta singur - asta e clar. Pentru ca este un singur Dumnezeu, dar in trei Persoane.
Domnule, raiul este o stare in care ajungi pentru ca esti bun, pentru ca ii iubesti pe ceilalti si prin asta implinesti scopul Lui Dumnezeu in lume, demonstrandu-I ca-L iubesti. Pe cand iadul este un loc in care ingheti in starea de rau si de ura acumulate in timpul vietii. Atunci ajungi la cunsotinta adevarului, a realitatii care pana atunci va fi credinta si speranta. Deci intrebarea ta nu mai are sens: ajungand in locul fericit al iubirii si al binelui, cum ai mai putea sa vrei sa participi la rau?
Caci raul atunci asta va fi: intelegand iubirea divina pe care ai refuzat-o pana in momentul mortii, nu vei mai putea sa raspunzi la iubirea Lui Dumnezeu. Atunci El iti va refuza raspunsul tau pe care vei vrea sa-l dai si nu vei mai avea cum. Iadul nu inseamna smoala, viermi imateriali, gheata sau mai stiu eu ce bazaconii. Iadul este locul disperarii, al terorii demonilor care te-au convins sa le populezi imparatia, un loc al intunericului, al singuratatii si, mai ales, al lipsei de orice forma de bine si de iubire care este "focul" despre care ne spune Hristos in evanghelii.