Citat:
În prealabil postat de anna21
Fani, eu nu am citit f mult, da nu am gasit inca ideea cu casatoria pentru "vesnicie" (nu considera neaparat ca te contrazic.. doar ma mir si eu).
Eu cred ca relatia dintre soti are scop mantuirea (in primul rand).. De aceea nu prea vad cum se pupa cu eternitatea. Altfel, da, visez si eu..
Pe acest forum, mai demult cineva isi punea problema astfel: m-a despartit Dumnezeu de sot pentru ca-l iubeam prea mult? (Mai mult decat pe Dumnezeu, desigur. Mi s-a parut foarte interesant.. mi-a dat de gandit).
|
Eu asa de mult am auzit si am citit ca este pentru vesnicie casatoria, este pentru Imparatia lui Dumnezeu, ca mi-e si greu sa gaessc referinte asa repede.
Pai daca este pentru mantuire, nu tot la asta ajungem? ca mantuirea inseamna: sa ajungem in Imparatie, sa facem Imparatia satraiasca in noi.
Nu inseamna numai sa traim impreuna aici, ca sa ne mantuiim 'dincolo'.
Caut referinte. Uite deocamdata aici cartea de care ii ziceam inainte
Ancai.
http://www.scribd.com/doc/249275/Pr-...ntru-imparatie
Trebuie sa recunosc ca nu am citit-o din doasca in doasca, si nu am inca numarul paginilor unde scrie asta, dar daca te intereseaza citeste macar o parte din ea.
Parintele Vasile Gavrila este cunoscut si nicidecum nu poate fi banuit de idei neortodoxe.
Cat despre persoana care il iubea mai mult pe sotul ei decat pe Dumnezeu, asta imi aminteste ce zice Hristos, ca cine va iubi mai mult pe tatal sau, mama sa, fiul sau etc, nu este vrednic de Imparatie. (Totusi e interesant ca nu spune de sot si sotie, poate pentru ca tocmai este o relatie care oglideste mai direct relatia cu Dumnezeu). Sigur, pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim intai. Numai ca a-L iuboi este un drum, nu este neaparat un dat de la inceput.