Citat:
În prealabil postat de cristinamaria
@Fani71: Gresesti, nu poti trata spiritul crestin la modul ne-national, pentru ca modul in care este integrat in fiecare dintre noi este profund national (cred ca exemplul Greciei este foate elocvent aici). Si-apoi spiritul romanesc crestin exista cu siguranta. Tot ce trebuie sa faci pentru a-l intalni este sa iesi din Bucuresti. LaPetiteMoc are dreptate, limba romana are valente unice, nici mai mari si nici mai mici fata de alte limbi (cu toate ca diferente exista si aici, poti sa iei cel mai la indemana exemplu - limba engleza), insa in plus de aceste valente limba ne si defineste. Nici eu nu sunt in favoarea exagerarii spiritului nationalist, mai ales ca ma gandesc ca exact pe acest mecanism si-au intemeiat anumite "popare" propaganda de imagine, dar nici nu vreau sa fac abstractie de el. Nationalismul nu e un lucru rau in sine, este o imagine a sanatatii corpului social (eu din sociologie...), este protectia pe care si-o asigura siesi societatea, prin descurajarea patrunderii membrilor care nu au suficiente elemente comune cu grupul principal. Orice exagerare e rea, si nationalismul nu face exceptie. Dar spiritul romanesc nu numai ca exista, el este creator de valoare (mare) pana si in prezent si nu mi-ar place sa concep viata mea si a celor din jurul meu fara el (Noica- Sentimentul romanesc al fiintei, Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan; C-tin radulescu Motru - Psihologia poporului roman, Sufletul neamului nostru. Calități bune și defecte. - si pot da o lunga lista de lucrari care argumenteaza cele de mai sus). Stiu ca viata in prezent lasa multora un gust amar, si ne indeprteaza pe toti de la a mai vedea ceva bun in "spiritul romanesc", dar acest ceva bun exista, putem cladi pe el si deocamdata trebuie sa ne propunem sa-l "ingradim" pentru a nu se risipi, aceia dintre noi care au avut sansa sa il perceapa.
Sunt de acord ca scrierea lui Dan Puric nu e originala, e doar frumoasa. Poate ca si el, ca personalitate, e o imagine vie a spiritului romanesc. Un om frumos, crestin, care-si exprima prin aceasta lucrarea iubirea spiritului crestin romanesc si nimic altceva. Asa ca el sunt multi altii (poate lipsiti de talentul literar), care nu au emigrat (sau care se intorc din emigratie) pe care nu trebuie sa-i ignoram. E mult de discutat pe acest subiect.
|
Cristinamaria, da, cred ca ai dreptate. Eu am ajuns sa reactionez cam alergic la orice miroase numai de departe a nationalism, si probabil ca imi scapa cateodata lucrurile bune din
caracteristicile nationale. Imi pare rau intr-un fel. Dar este legat de modul in care am trait pana acum (mai mult de jumatate a vietii, in afara Romaniei, si mai am si putina origine germana, in plus sunt casatorita cu un belgian) si de experientele proaste. Nationalismul face ravagii in ortodoxie, si asta se vede mai bine cand traiesti in vestul Europei unde ii intalnesti pe toti ortodocsii laolalta, mai bine zis separati - de nationalism.
Ce bine ar fi sa putem lua doar partea pozitiva din aceste caracteristici! Eu incerc, dar adesea nu reusesc si atunci ma dezinteresez de problema, recunosc.