pe
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...tia-sfinteniei
un articol interesant de p. Vasile Gavrila despre casatorie si calugarie, care poate ajuta la discutia noastra despre casatorie. Nu este lung.
Cateva citate:
"Una dintre antinomiile spiritualitatii crestine este ca fecioria (viata monahala) si casatoria - doua practici de viata diferite - se intemeiaza pe aceeasi teologie a imparatiei lui Dumnezeu si-n consecinta pe aceasi spiritualitate. Vocatia principala a omului este sfintenia sau cresterea duhovniceasca in desavarsire, pana la asemanarea cu Dumnezeu: "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5,48). De aceea alegerea intre cele doua cai trebuie sa o faca omul in vederea cautarii imparatiei Cerurilor, care este si motiv, si obiectiv al luptei crestinului. Tot ceea ce face el, face pentru dobandirea imparatiei Cerurilor."
"Aparent, cele doua stari, fecioria (mai ales viata monahala) si casatoria se exclud; in realitate, ele se completeaza si se implinesc una intr-alta; iata cum le elogiaza Sfantul Ioan Gura de Aur: "Prin urmare, din conceptia noastra asupra casatoriei rezulta doua castiguri: unul, ca nu hulim creatia lui Dumnezeu; al doilea, ca nu injosim fecioria, ci, dimpotriva, o facem, cu mult mai sfanta.
Cel care huleste casatoria rapeste si slava fecioriei. Cel care lauda casatoria pune in lumina si mai mult minunatia fecioriei si o face mai stralucita. O fapta nu-i o fapta grozav de buna cand bunatatea ei reiese din comparatia cu o fapta rea; dar, cand o fapta este mai buna decat faptele recunoscute ca bune de toata lumea, atunci fapta aceea este buna prin excelenta... Casatoria este buna; si tocmai pentru aceasta este minunata fecioria..."."
"De asemenea, "monahismul e o nunta. Si, prin urmare, Hristos este intotdeauna Mirele". Fecioria (si, in particular, viata monahala) este o logodire cu Mirele Ceresc in lumina imparatiei ce va veni."
(iata ceva despre 'erosul divin', zaharia..)
"Casatoria crestina consta in transformarea si in trasnfigurarea iubirii umane si naturale care exista intre un barbat si o femeie intr-o legatura vesnica de iubire, legatura ce nu poate fi rupta nici chiar de moarte."
(asta este pentru Anca si anna21)
"Ca sa poti vedea insa piscul fecioriei, trebuie sa urci pe cel al Nuntii, dupa ce mai intai ai rastignit egoismul si patimile pe crucea casniciei, din care infloresc virtutile ce zamislesc schimbarea, transfigurarea, indum-nezeirea.
Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, atunci "cand barbatul si femeia se unesc in casatorie, ei nu mai sunt ceva pamantesc, ci Chipul lui Dumnezeu insusi"."
"Mai ales relatia conjugala pentru unii devine piatra de poticneala si ajung sa o condamne, tocmai pentru ca o identifica, inexorabil, cu casatoria, uitand ca, in Scriptura, consubstantialitatea naturii umane ni se reveleaza sub o forma nuptiala. "Dragostea dintre barbat si femeie este originara, paradisiaca, data in toata splendoarea sa cu mult inainte de pacat: "iar ei erau goi si nu se rusinau " (Fac. 2, 23-25). In paradis nu gasim calugarul, ci cuplul - afirma Olivier Clement. Cu siguranta, conditia de separatie (de cadere) a tulburat in profunzime relatia dintre barbat si femeie. Si unul, si altul au fost antrenati in jocul personal al eras-ului, in care ei se cauta in mod dureros pentru a se intalni un moment, a se pierde din nou sau a nu se mai intalni niciodata"."