[anna21]

Cei trupesti si cei iubitori de placeri blameaza fecioria si aduc drept marturie urmatorul text: “Blestemat este cel care nu ridica samanta in Israel” (Deuteronomul XXV, 9.). Dar noi avand incredere in Dumnezeu Cuvantul, care s-a intrupat din Fecioara, spunem ca fecioria este de la inceput si ca dintru inceput a fost sadita in firea oamenilor. Omul a fost plasmuit din pamant virgin. Din Adam numai a fost facuta Eva. In paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scriptura spune ca atat Adam cat si Eva erau goi si nu se rusinau (Facerea II, 25.). Cand insa au calcat porunca, au cunoscut ca erau goi si, rusinandu-se, si-au cusut lor invelitori. Si dupa calcarea poruncii, cand au auzit: “Pamant esti si in pamant te vei intoarce”( Facerea III, 19.), cand prin calcarea poruncii a intrat moartea in lume, atunci “a cunoscut Adam pe Eva, femeia Lui, si a zamislit si a nascut”( Facerea IV, 1.). Pentru aceea a fost infiintata casatoria, ca sa nu se distruga si sa se desfiinteze, din pricina mortii, neamul omenesc, pentru ca, prin nasterea de copii, avea sa se mantuiasca neamul omenesc.

Poate ca cei care au facut obiectia de mai sus vor intreba: ce vor sa spuna cuvintele: “Barbat si femeie” (Facerea I, 27.) si cuvintele: “Cresteti si va inmultiti” (Facerea I, 28.). La acestea vom spune: cuvintele “Cresteti si va inmultiti” nu indica numaidecat inmultirea oamenilor prin impreunarea conjugala. Dumnezeu putea sa faca sa se inmulteasca neamul omenesc si in alt chip daca ar fi pazit pana la sfarsit necalcata porunca. Dar Dumnezeu, prin prestiinta Sa, cel care stie pe toate inainte de nasterea lor, stiind ca au sa calce porunca si au sa fie condamnati la moarte, anticipand aceasta, a facut barbatul si femeia si a poruncit sa creasca si sa se inmulteasca.