Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Totuși părerea mea și nu numai, pentru că am citit pe undeva în Sf. Părinți , că mustrarea conștinței pentru ce greșim , este însăși vorbirea lui Dumnezeu, altfel totate ar fi pierdute , dragă Costel .
|
Cand te-ai obisnuit cu pacatul, ai redus la tacere glasul constiintei. Constiinta are putere atunci cand omul se afla la inceputul "unirii" cu un anumit pacat. In momentul in care ai pus pacatul "la masa", "ii oferi odihna", constiinta nu mai are putere. Pana la masa si odihna, ea are un rol major in indreptarea omului. Daca s-a produs unirea nu inseamna ca a disparut constiinta, ea striga, insa prin unirea cu pacatul, omul si-a "astupat" urechile, nu o mai aude.