Citat:
|
În prealabil postat de cristinamaria;153071 [I
@laurschepsis: cred ca gresesti. Dumnezeu isi este autosuficient. Sa afirmi contrariul ar insemna sa afirmi ca el avea nevoie sa creeze omul, si nu este asa. Dumnezeu a creat omul pentru ca spre asta l-a dus iubirea. totusi nu cred ca asta ii anuleaza in vreun fel autosuficienta. Puteam vorbi de existenta si fara existenta omului (desigur ca aici este o alta discutie, daca putem vorbi de existenta, si chiar de Dumnezeu, in lipsa constiintei umane care sa perceapa existenta si pe Dumnezeu - daca acceptam ca Dumnezeu este un adevar a-priori atunci putem vorbi de el si in lipsa omului; putem argumenta insa ca ce este adevarul in lipsa existentei omului, cand omul este cel ce a definit categoriile adevarat-fals si disputa asta nu se termina niciodata). Cred ca Dumnezeu a creat omul, din preaplinul iubirii sale, deoarece comuniunea este o treapta superioara a iubirii, este implinirea deplina a acesteia iar Dumnezeu nu putea fi in comuniune cu el-insusi, fiindu-si autosuficient. [/i].
|
ma tem ca nu ai citit cu atentie ce ti-am raspuns. Pentru ca incepi prin a spune ca gresesc si sfarsesti prin a face aceleasi afirmatii ca si mine: in iubire nimeni nu-si poate fi autosuficient, cu atat mai putin Dumnezeu de la care dragostea se revarsa din preaplinul Sau.
Citat:
|
În prealabil postat de cristinamaria;153071 [I
Omul nu-si poate fi niciodata autosuficient, nu se poate desavarsi doar prin sine insusi. din aceasta perspectiva nu cred ca omul are de luptat cu propria auto-suficienta. si nici nu cred ca egoismul este un impuls natural al omului (dupa cum sustinea filozofia lui Schopenhauer si Nietzsche) ca acesta sa fie obligat sa lupte cu acest impuls de dragul moralitatii[/i].
|
Sigur ca omul nu-si poate fi autosuficient daca vrea sa se mantuiasca. Dar da dovada zilnic de autosuficienta si egoism.
Citat:
|
În prealabil postat de cristinamaria;153071 [I
In ce priveste omenirea plina de pacate, daca Dumnezeu ar decide intr-o buna zi, scarbit, sa o abandoneze, nu ar mai fi Dumnezeu, nu ar mai fi iubire. El nu poate decide asta. daca ar decide asta, ar anula functia sa de cale si tinta spre care omul sa se indrepte, si deci ar anula rostul creatiei, in iubire[/i].
|
Am subliniat
ar putea de fiecare data cand l-am folosit tocmai in ideea ca este un rationament prin reducere la absurd.
Ca sa fiu mai clar: Dumnezeu ca si potential de necuprins (atotbun, atotdrept, atotdeterminant, atotputernic etc) este autosuficient. Dar ca revarsare continua de iubire nu cred ca isi poate fi autosuficient. Imi pare a fi un nonsens.
Doamne-ajuta!