Andrei, sa-ti spun cum vad eu problema tolerantei.. intai trebuie sa invatam sa-i respectam si sa-i iubim pe cei din famile (sotie, copii, parinti, frati), apoi pe vecini, pe colegi de munca etc.
Apoi sa-i iubim pe cei din orasul in care locuim, apoi pe cei din aceeasi tara (da, nationalism)..
Altfel spus: daca eu nu am pornit cu dreptul (cei sapte ani de acasa, respectul datorat parintilor.. sau iubirea reala pentru sot).. atunci nu voi fi in stare sa-i iubesc nici pe cei la care te referi tu.
Daca nu-mi iubesc complet familia (de ex. beau, vorbesc urat, imi pedepsesc copiii pentru a ma descarca eu de frustrari etc..) pot sa vorbesc oricat despre iubirea aproapelui (nu sunt decat arama sunatoare, cum spune Sf. Ap. Pavel).
Eu vad iubirea pentru cei de acelasi neam (nationalism, cum ii spui tu) ca o preconditie pentru deschiderea catre altii. Cat timp nu iubesti si respecti ce ai, nu iubesti si respecti nimic cu adevarat.
|