[axios]

sunteti culmea...
dezbateti teoria chibritului...
dragostea... e o taina. insa nu o taina din povesti nemuritoare sau legende cu harrison ford in rolul principal...
spunea ory la un moment dat ca dragostea incepe atunci cand iubirea patimasa inceteaza... si tind sa-i dau dreptate...

sa vedem... dimineata, cand te trezesti, si dai cu ochii de ea, si o vezi ciufulita, cu ochii intredeschisi, cu buza mofluza si cu clontzucu la vedere... si te apropii si-ti vine sa-i musti buza cu pricina dar o saruti usor ca sa n-o sperii, ignorand respiratia cu care deja esti obisnuit...

la pranz o suni sa vezi daca a mancat sau daca nu te suna ea eventual ca s-o iei de la serviciu si trebuie sa spui nush ce bazaconii sefului sa te lase sa pleci...

ajungi acasa si, cand o vezi, o astepti sa vina si ii furi o imbratisare in care te pierzi... ii indrepti spatele, troznindu-i cateva vertebre iar ea cade in bratele tale, moale si neajutorata...

cum sa n-o iubesti? cum sa nu-i cauti privirea aia in care te poti pierde fara sa fii acuzat de ceva? cum sa nu vezi urma palmei tale pe sanul ei in fiecare dimineata, ca o ancora la tarmul linistii. cum sa nu simti ca inima ta se odihneste cand ea e in preajma? cat de dobitoc sa fii ca sa te uiti in alta ograda cand ai totul chiar langa tine...? TOTUL...

dragostea... n-am o definitie... dar stiu ca am avut parte de ea...
ceea ce va si doresc!
amin