Citat:
Īn prealabil postat de ory
Sincer, sunt adepta iubirii, a bucuriei de-a gusta sentimentele atat de placute, si-asa viata este plina de nemultumiri, insa, in situatia ta chiar este foarte dificil si cred ca mai mult risti, decat ajungi "in al 9-lea cer "
Nu ai spus, esti casatorita, ai copii ?...la 34 de ani trebuie sa ai un statut cat de cat definit.
|
Nu,nu sunt casatorita,si nu am copii.Nu m-am casatorit deoarece niciodata sentimentele pentru un barbat nu au fost atat de puternice cat sa ma lege de el pentru toata viata!
Ma uit in jurul meu:divorturi,despartiri,femei singure care-si cresc copiii,soti care-si inseala sotiile si invers,sau macar doresc,poftesc alte persoane,certuri,alcool,insatisfactii materiale,frustrari sexuale......mi-e asa de bine singura!!!Sunt sigura ca daca m-as casatori as fi una care sa ingroase randurile nefericitilor in casnicie...
Am incercat sa vad ce ma face multumita:am avut relatii scurte in care doar sa ma simt bine fara sa ma implic:nu ma fac fericita!
Am incercat relatii serioase,de durata,care eventual sa se finalizeze cu o casatorie:nimic!!!daca se-ntampla sa ma ''suporte'' ei,dupa o vreme plec eu!ma simt legata,incorsetata,ingradita libertatea....
Copiii imi plac,dar ai altora...am fost invatatoare 8 ani,am iubit copiii,dar nu am sentimentul matern.
Asa ca...........mai bine consult un psiholog decat sa ma duc la spovedit!!!Poate lipseste ceva...
Oricum,calugarul,in general cred,nu am mai stat de vorba cu altii,ofera .......................am stat vreo 2-3 minute sa ma gandesc ce sa scriu.........ce ofera.............CE OFERA?!..........