În prealabil postat de antoniap

Si eu cred ca e vorba despre o lupta puternica. Stiind ca este calugar si ca are o imensa misiune, poti sa-l iubesti numai duhovniceste. Adica sa te rogi pentru el sa nu cada in vreo ispita. Adica poti sa transformi duhovniceste acel sentiment, astfel incat sa nu devina pacat. In acest fel il lovesti intre coarne pe demonul desfranarii. Si n-ar fi rau sa participi la niste Sfinte Masluri si sa te rogi cu inima zdrobita, cu multa smerenie sa te poti izbavi de acest pacat care, dupa cum stii, este patronat de un demon.

Fuga la alt duhovnic poate fi o solutie, dupa cum si lacrimile si cainta si spovedania chiar la acelasi duhovnic, daca te simti puternica. Nu e nevoie sa-i spui fata de cine ai ganduri de desfranare. Sa-i ceri sa se roage sa-ti dispara aceste ganduri. Cu cat duhovnicul este mai sporit duhovniceste, cu atat ispitele sunt mai mari. E vorba despre razboiul nevazut pe care-l poarta necuratul cu noi. Duhovnicul stie ca acestea nu sunt gandurile tale, cum crezi tu. Sunt ganduri pe care diavolul ti le-a varat in minte, iar tu acum crezi ca sunt ale tale. Respinge-le cu tarie ori de cate ori iti vin in minte, spunand: ,,Inapoia mea, satano!'' si rugandu-te lui Dumnezeu sa te miluiasca. Citeste Razboiul nevazut de Nicodim Aghioritul si vei afla raspuns la problema ta.