Citat:
În prealabil postat de georgepacuraru
Da n-am spus eu a spus parintele cand lam intrebat ce e cu oamenii handicapati si care sunt bolnavi din nastere psihic. Parintele mia zis ca asa se platesc pacatele grele peste generatii si atunci am zis parinte ce vina are copilul cu cea gresit el? si parintele a zis ca nu are nicio vina dar asa sunt pedepsiti parintii sau cei din arborele genealologic care au comis pacatul.
Si eu am zis da parinte nu se poate sa pedepseasca copilul ca n-a facut nimic si a zis ca Dumnezeu le face pe toate asa cum sunt si ca daca nu intelegem nu inseamna ca Dumnezeu greseste, inseamna ca stie el ceva ce noi nu stim ca mare este intelepciunea lui si noi suntem mici nestiutori si neputinciosi fata de el.
Asa ca de-aia inteleg eu ca copii handicapati sunt un blestem ca sunt o paguba pentru parinti nu se pot misca nu pot manca singuri. Uni mai ii aduce la biserica unde ma duc eu duminica si mai fac galagie in timpul slujbelor si cand ii canta parintele facea spume la gura si mai avea putin si cadea din scaunul cu rotile. femeile sa-u speriat si au zis ca are demoni in el ca lau vazut cum se uita intr-o parte cand vede crucea.
|
Mai omule, bolile, moartea si tot ceea ce e rau pot fi o urmare a pacatelor parintilor (pacatul este o ranire, o lucrare cu urmari negative in trup si in suflet si aceasta lucratura se poate transmite). Mai pot fi si o pedeapsa. DAR pot fi si o binecuvantare pentru cei care-i primesc. Obligati fiind (Parinti, rude, prieteni, educatori, personal medical si ingrijitori) sa lucreze pentru sustinerea si recuperarea lor, a acestor mai mici frati ai Domnului, sufletul lor isi dezvolta calitatile. E un mod de a intra in harul Lui Dumnezeu. Cunosc oameni care considera ca a fost "un privilegiu" (cuvantul lor) pentru ei sa ingrijeasca ani in sir parintii bolnavi de Alzhaimer. Mie mi se pare un dezastru... si totusi pe unii ii inalta.
Cel mai bine pentru noi ca crestini este sa ii consideram pe fiecare in parte ca fiind unul din cei care sufera pentru a se arata slava Lui Dumnezeu... Cred ca e indicat sa la transmitem ca ei sunt iubiti de Dumnezeu, ca sunt in aceasi masura ca si noi chipul Lui, ca indiferent de motivul pentru care sufera, ei au rostul si locul lor in aceasta lume.
La subiectul Umanitare am postat un filmulet facut de mine despre astfel de copii. I-am cunoscut in sectia de recuperare de la spitalul Budimex cu ocazia faptului ca fi-miu cel catarat si impiedicat si-a rupt bine mana si a fost operat si acum facem in fiecare luna cate 2 saptamani de recuperare.
http://www.youtube.com/watch?v=CsG7j37Sslc