Va multumesc din suflet tuturor celor care imi raspundeti!Ma ajuta foarte mult.
Ma bucura atentia pe care mi-o acordati,precum si subiectului.Probabil nu sunt singura care a facut o pasiune pentru o ''fata bisericeasca'',fie el preot sau calugar.

Aceste relatii nu duc nicaieri,stiu.....

De fiecare data cand am postat un mesaj,un raspuns,am spus exact ceea ce simteam in acel moment,sincer,fara ascunzisuri!Insa,acum cand citesc forumul imi dau seama cat de neclare sunt sentimentele mele....pe de-o parte tot spun ca il stimez,il respect,il vad ca pe un sfant,ca e bun,bland,pios.........pe de alta parte ma impopotonez cu panglici colorate(ce-am mai ras cand am citit asta,aveti dreptate...)

De asemenea am observat ca si parerile dumneavoastre referitoare la mine sunt impartite.La mine,ca parerea unanima fata de aceasta ''poveste''e generala:nu e bine,e pacat,nu o sa duca nicaieri,sa fug cat mai repede,sa caut eventual alt duhovnic...

Zic ca sunt impartite deoarece D-na Fani71 zice ,de exemplu ,ca il idolatrizez,ca il idealizez,ca poate caut in el chiar substitutul unui tata.Dansa are dreptate,asa se duce viata,''fara sa vezi barbatul concret cu care poti fi fericita''.

Are dreptate insa si D-na Anca-Miha,care zice ca nu-mi pun panglici colorate si machiaj pentru tatal meu....ca aceasta dragoste''se adreseaza barbatului si nu calugarului''.Asa e!Are dreptate cand zice ca tinuta noastra ne apara impotriva a ceea ce-i potrivnic,dar....cum ma apara impotriva mea?!

Perfecta dreptate are Ory cand zice ca eu vad in acest om calitati normale pentru statutul de calugar(bunatate,intelegere,simplitate),dar ca daca voi dori altfel de sentimente,sa nu ma amagesc singura!Inainte de a fi calugar este om,si ca barbat mi-ar oferi poate doar dezamagire.Imi spune deasemenea sa am grija,ca prin egoismul meu sa nu-i tulbur drumul curat pe care si l-a ales.
Ory,m-ai ''certat'' cu impopotonarea mea.Vreau sa-ti zic ca prima oara cand l-am cunoscut eram o mumie,distrusa,cu cearcane pana-n barba,cu lacrimi in ochi,cocosata de durere,si il aud ca zice''esti frumoasa,esti sanatoasa......'',nu mai stiu in ce context....si de cand ma ''impopotonez''nici nu se mai uita la mine.


Dreptate are si Traditie 1 care zice ca aceste sentimente sunt doar rezultatul vointei mele,eu le-am alimentat,eu le-am dat dimensiunea la care s-a ajuns!

Antoniap zici ca ar trebui sa ma spovedesc spunandu-i ca sunt indragostita de cine nu trebuie,fara sa-i spun de cine....dac-ai stii ce privire tampa as avea...m-as da de gol!toata lumea-mi spune ca nu-mi pot controla ''limbajul trupului'',ca pe fata mea se vede totul,cand sunt deranjata,suparata,...nu pot ascunde nimic!
Si mai am o nelamurire,de care nici calugarul nu m-a putut convinge:ca Dumnezeu pune la incercare pe cine iubeste!Prin cate incercari am trecut in viata!!!Si sora mea,saraca,mai ales!M-a acuzat calugarul la un moment dat ca cartesc,si mi-a dat sa citesc din Parintele Cleopa,''Despre nestiutele judecati ale Domnului''....si tot nu sunt convinsa...

Dreptate are si Anna21!Un punct de vedere interesant:nici iubire,nici respect.Tentatia fructului oprit!!!

Dupa cum vedeti si dumneavoastra sentimentele mele nu pot sti exact de unde au pornit,cum de s-au dezvoltat asa incat acum,in acest moment,cu toate sfaturile dumneavoastra nu le pot controla.Nu stiu nici eu exact unde se incadreaza...stiu doar ca nu dorm toata noaptea cu imaginea lui in minte!Dar el este imbracat in straiele duhovnicesti,si este in biserica,slujind....Deci?!
Nu-mi aduc aminte bine,din timpul scolii,Eminescu parca....era ceva despre Eros si patos?!confund?!Parca scrisese ceva si despre dragostea unei fete pentru un calugar,''Cezara'' parca?!

Acum despre un alt subiect:nu-mi permit,ca sa nu fiu inteleasa gresit de catre prietenele mele,sa le intreb de ce s-au casatorit cu un anume barbat!Din cate stiu,nici-una nu a simtit o dragoste mai presus decat insasi viata lor!Sunt casatorite ca ''asa se cade'',ca raman insarcinate si sa aibe copilul un tata,ca sa intre in randul lumii.....si d-astea!Unde e dragostea adevarata?!Eu asta astept!Mi-am permis insa s-o intreb pe sora mea:''De ce l-ai ales pe el?!de ce tocmai el?''.Si stiti ce mi-a zis?!Ca din moment ce au trait amandoi intr-o camaruta mica fara sa se sufoce unul pe celalalt,24 de ore din 24,inseamna ca nu se vor plictisi.Si ca la un moment dat trebuioe sa te stabilesti la unul,ca era el sau altul!Eu nu sunt asa!

Si inca ceva:imi spune calugarul ''casatoria inseamna mantuire''.Si nu m-a impartasit ca nu sunt casatorita.Am o prietena casatorita,dar e cateodata rea,mai minte,uraste,barfeste,e avida dupa bani,face diverse perversiuni cu sotul ,nu tine posturile,si multe altele.Si a primit de la aceeasi manastire acceptul sa se impartaseasca.Eu,in schimb,pt ca am trait in pacat,am primit 3 ani canon.Desi tin posturile,nu urasc,nu hulesc,nu invidiez....ma rog....chiar n-am prea avut ce sa spun la spovedit,am primit in schimb canon.Anul trecut,un preot m-a impartasit,desi nu tineam nici posturi,...si desi spovedania mea a fost cam ''lunga''.Si cu cat imi spun mai multi sa ma casatoresc,cu atat caut parca argumente si exemple impotriva casatoriei!Eu,in ziua de azi nu mai cred in aceasta institutie!

Va multumesc foarte mult pentru atentia dumneavoastra!Va multumesc din suflet!Sunteti persoane deosebite!Pana si mustrarile dumneavoastra imi fac bine!

Ma gandesc sa nu ma duc vineri la maslu,cum ma duc de obicei.Sa mai las un pic de timp,sa nu-l mai vad,poate ma mai linistesc.
Dar daca nu ma duc sperand ca poate-mi simte lipsa???!!!