În câte dimineți de duminică
îngerul meu a plecat singur la liturghie?
M-a privit de fiecare dată mustrător
și apoi m-a părăsit lăsându-mă doar
cu păcatele mele grele,nespovedite încă.
Poate s-a mai uitat odată lung în urma sa,
și înainte de-a se înălța,
a mai vărsat o lacrimă tăcut,de mila mea.
Apoi,s-a dus în zbor, ușor,
cu alți tot îngeri triști și singurei,
să cânte liturghia ceraească,știută doar de ei.
|