[ory]

Caracterul romanului se identifica cel mai bine printre straini, tocmai pentru ca acesta se afla intr-o permanenta tranzitie, el merge printre straini cu tot cu frustrarile din interior, cu tot cu mandria prosteasca de a calca un taram mai bun, cu tot cu umilinta de sine ca se pretinde la stralucirea altei lumi, cu tot cu neajunsurile ce altadata il injoseau atat de mult, cu tot cu sensibilitatea de persoana firava si prietenoasa capatata din neam, cu tot cu nevoia de a se ridica printr-un statut material, cu tot cu inteligenta omului supus adaptarii la orice situatie. Cu toate acestea la un loc, el, romanul inseacra sa-si faca loc in lumea NOUA interioara si exterioara, in asa masura incat sa-l cizeleze cumva, sa-l detaseze de umilinta lipsei de respect a tarii caruia nu i-a pasat de el, astfel are tendinta de a se departa de "neamul lui " prin mandira si posibilitatea de-a alege...