Citat:
În prealabil postat de windorin
[COLOR=black]Parerile personale[/COLOR] sunt subtiri, insa indraznesc sa mi'o afirm si pe a mea. [COLOR=darkred]Inca ma intreb cum a fost posibil ca acel mod de pictura sa primeasca binecuvantarea necesara realizarii.[/COLOR] Este ceva ce, in inima mea are un ecou tare mahnitor, neregasindu'se in nimic din Biserica de Rasarit, in oricare dintre manifestarile ei locale (greceasca, ruseasca, bulgara, romaneasca, etc). Va dati seama cum ar fi fost toate manastirile din Moldova daca ar fi avut o asemenea pictura.
Este doar o parere. Nu ma judecati, ca e pacat. Sunt doar sincer. Prefer aproape orice pictura in afara de aceea, mai ales ca mi s'a randuit sa le vad pe unele dintre cele mai minunate din Biserica de Rasarit. In fata celei din Draganescu ma simt parca... neortodox, strain si rece.
Pe langa aceasta, [COLOR=darkred]Parintele Arsenie Boca[/COLOR] imi este tare drag, am invatat multe din cele cateva carti ale sfintiei sale. Multe lucruri minunate a facut parintele. Este un parinte mare, insa legat de pictura aceea, nu stiu ce sa zic. Ma abtin, in mod oficial.
|
Doamne-ajuta!
In clopotnita de la Biserica Sf Nicolae, parintele paroh, Lucian Razvan, a gasit calcurile dupa care Parintele Arsenie Boca, a pictat bolta din altarul Bisericii Sf Elefterie, deja celebra Maica Domnului cu Iisus in zeghe. Acolo, parintele a pictat conform cu canoanele picturii bizantine, dar si acolo a strecurat acel amanunt care ii va da Bisericii Sf Elefterie un plus de notorietate: zeghea.
De ce spun asta? Pentru ca Parintele Arsenie Boca ar fi putut sa picteze si la Draganescu ca la Sf Elefterie. Dar, a vrut altceva. Si, asa cum atata amar de vreme Dumnezeu a facut ca la biserica Sf Elefterie nimeni sa nu sesizeze ca Isus are hainele vargate, tot asa l-a ajutat ca sa poata picta la Draganescu in afara tuturor canoanelor iconografice bizantine. Nu se putea ca 15 ani nimeni sa nu remarce "dezertarea" iconografica a Parintelui. De aceea eu cred ca aceasta pictura a fost ocrotita de Dumnezeu. Pictura de la Draganescu nu putea fi cum sunt toate celelalte pentru ca este un testamentul unic, in culori si cuvinte, al unuia dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a avut ortodoxia. Este un testament si nu un acoperamant pictural.
In ceea ce priveste valoarea ei artistica, frate draga, trebuie sa recunosc ca si eu, cand am intrat prima data in aceasta smerita bisericuta, am avut o cadere. Ochiul, obisnuit cu alt gen de pictura, a percutat inaintea inimii si a mintii si am avut cam aceeasi senzatie ca si fratia ta. In momentul in care am realizat ca ma aflu in fata unei picturi testamentare executata de cineva care vedea dincolo de lumea aceasta, cand am inceput sa privesc cu luare aminte si cu rabdare cele de acolo am realizat ca, de fapt este pentru noi, dar din alta lume. In acest sens ca a spus Nichifor Crainic ca atarna de marinile vesniciei. Recunosc ca inca nu m-am impacat cu cromatica de la Draganescu, dar realizez si ma cutremur ca cele de acolo sunt de fapt de aici si de dincolo.
Intr-o noapte am visat un copil cu fata batrana. Acea uraciune m-a urmarit ziua urmatoare ore in sir. Nu stiam de ce, dar simteam ca trebuie sa ma duc la Draganescu. Cand am ajuns acolo l-am cautat pe acest copil ciudat printre cei de pe pereti. Nu l-am gasit si, cand ma pregateam sa plec, am intrebat un copil care imi descisese biserica daca nu stie ceva despre uraciunea mea. mi-a spus sa ma uit pe absida din dreapta. Era acolo. Exact asa cum l-am visat, dar din profil. L-am intrebat daca stie cum ii zice si mi-a spus ca acela e "duhul rau al copilariei". Brusc am inteles ca primisem raspunsul la niste framantari pe care le aveam in legatura cu copilaria.
Intelegi, draga frate, de ce pentru mine, pictura de la Draganescu este intradevar DEOSEBITA. Este un alt gen de frumos. Un dulce-amar, un frumos transfigurat si racit cu durere. Un alt fel de iubire. Iubirea proorocului rastignit in propria lui cetate.
Doamne-ajuta!