Am deschis acest topic, pentru ca mi se pare o atitudine un pic paronoida vis a vis de ecumenism. Totul este vazut prin prisma ecumenismului. Nu sint pentru ecumenismul inteles ca amestec de valori , sint pentru dialog. Dar sint un om oarecare cu o putere extrem de limitata in planul bisericii si nu un factor de decizie.Oricite valuri asi face eu...nu reusesc sa schimb tarmul pentru ca nu am puterea sa o fac. Uneori uitam lucrul asta.
Tendinta ecumenica exista. Dar nu trebuie vazute fantome acolo unde nu sint. Nu trebuie vazut totul prin ecumenism. Schimbari au avut loc in biserica tot timpul. Schimbarea nu-i doar rea. Extrapolind nu orice traditie trebuie sa fie neaparat buna (orice obicei a unei biserici locale mai vechi se considera traditie si ca atare tabu) Nu orice schimbare este pentru ecumenism. Desigur este greu sa alegem griul de neghijna...dar nu-i rolul nostru sa o facem. Avem mai mari carora le sintem datori cu ascultarea pina cind e vorba de pierdera credintei. Noi insa sintem datori sa crestem viitorii preoti, arhierei, patriarhi, calugari, diaconi asa incit sa se schimbe biserica in bine de la fundament. Nimeni din cei care conduc biserica acum, sau au condus-o vreodata cu tendinte ecumeniste, nu s-a nascut dintr-un alt calugar. Toti sint copiii unei mame, a unei familii. Ce a invatat de acasa ramine indiferent cite scoli a pus peste. In ochii mamei sale este nevoit sa se uite chiar daca-i episcop. Daca o mai poate face inseamna ca nu s-a abatut de la prima ascultare ceruta de catre insusi Dumnezeu : ascultarea parintilor! Deci cind ne aparam de ecumenism o facem prin copii aici avem puterea in mina dupa acea nu mai avem nici o putere. Deci vina mare a tendintei ecumeniste este a noastra. Exponentii ei sint copiii nostrii. Ce mai putem face insa?
Astept propunerile voastre:)
|