Cred ca Traditie are din nou dreptate, si cel mai important din ce a scris mi se pare renuntarea la cele "parute bune". Asta e de fapt cheia! Important nu e sa renunti la cele rele, ci sa inlocuiesti discernamantul tau cu cel al duhovnicului. Daca faci cum ati spus mai sus (mihailt si cristina 2021) adica "daca duhovnicul iti da sa faci ceva ce e impotriva canoanelor sau imoral" inseamna ca tu nu ai renuntat la discernamantul tau pentru a-l inlocui cu cel al duhovnicului, il suprapui pe al tau peste al duhovnicului, judecand daca ceea ce el iti cere sa face este bun sau rau, usor sau greu. Cred ca premisa corecta ar fi ca Dumnezeu graieste prin gura duhovnicului daca te rogi (cineva a citat chiar din Parintele Rafail Noica) si daca se intampla asa, cum poti tu ca om sa afirmi ca ceea ce iti cere sa faci e prea greu si sa iti schimbe ascultarea sau ca e imoral sau impotriva canoanelor?
De fapt renuntarea la propria vointa, prin inlocuirea discernamantului tau cu cel al duhovnicului (respectiv al lui Dumnezeu prin gura duhovnicului) este un act de iubire de Dumnezeu. Este bazat pe sacrificiu. Tu sacrifici, din dragoste pentru Dumnezeu, vointa proprie si o inlocuiesti cu vointa lui Dumnezeu, rugandu-te continuu ca Dumnezeu sa iti arate, prin duhovnic, care e vointa sa. Nu exista dragoste adevarata fara sacrificiu.
Cred ca de multe ori ne imaginam ca stim ce e bine si ce e rau, ca sa constatatam mai apoi, chiar dupa mult timp, ca ne-am inselat amarnic.
__________________
Imparatia lui Dumnezeu nu vine cu pandire. - Sf. Teofan Zavoratul
|