Fani71, ce nu inteleg e ca... daca natura umana a Domnului era ca cea a omului cazut, roaba pacatului (Romani 6:6 vorbeste despre omul neduhovnicesc, rob pacatului), adica pacatul stapanea peste El, facandu-L sa aduca roade pentru moarte (Romani 6:14 vorbeste despre omul neduhovnicesc, care e rob din fire pacatului), cum putea sa fie El lipsit de pacat ? Mi se pare contradictie. Iar daca a fost fara pacat, cum a si fost intr-adevar, atunci cum putea sa aiba o natura cazuta, ca a omului dupa cadere ? Iar daca Tatal nu I-a dat Duhul cu masura, cum mai era atunci stapanit de legea pacatului si a mortii, care il facea rob pacatului, ca si pe omul cazut ? Putea sa fie deofiinta cu omul cazut, si in acelasi timp sa nu fie rob pacatului, adica legea pacatului si a mortii sa lucreze in madularele Lui ? (cum apare la omul neduhovnicesc in Romani 7:23) ?

Ai vorbit despre o unire a vointei sale umane cu vointa divina a Tatalui. Poti sa explici mai detaliat despre ce e vorba, te rog ?