Citat:
În prealabil postat de Andreea_Oana
Acum 2 ani si ceva ma inscriam pe acest forum in speranta ca voi gasi raspunsuri la intrebari. Am gasit pe moment. Dar, se pare ca n-am invatat nimic, caci ma-ntorc de unde am plecat, ba si cu cativa pasi inapoi. Dilema mea de atunci: ce sens are viata, ce trebuie eu sa fac. Imi cer iertare ca pun in discutie un subiect care a devenit cliseu. Cunosc o multime de oameni care intr-un fel sau altul se intreaba de ce traiesc. Si totusi ceilalti parca sunt mai puternici. Eu nu-mi mai gasesc fortele, m-am saturat sa o tot iau de la zero, in speranta ca voi reusi sa aleg drumul bun. Pe masura ce scriu, imi dau seama de stupiditatea vorbelor mele. Adevarul e ca fac o tragedie din faptul ca ma despart de un prieten. Imi dau seama ca nu stiu sa traiesc, si ca nu stiu ce conteaza cu adevarat. As putea sa scriu pagini in sir, dar ma rezum la atat. Ca vorbesc mult si prost.
|
Unde e lipsă de armonie, acolo nu mai sălășuiește Hristos, inimile devin reci, și chemarea Sa nu mai aude. Iisus stă la ușă și bate. Este discret și așteaptă ca tu să-I deschizi. Te lasă ca tu să alegi momentul. Grăbește-te și deschide ușa inimii tale lui Hristos, Dătătorul de viață. Când El intră, toate valurile și furtunile vieții încetează și în inima ta se va sălășui pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu.