[mariamargareta]

124. Cutremur de proporţii la Pucioasa: Troika celor “trei fii unşi” s-a făcut ţăndări!
(Partea I)

De o lună de zile n-a mai apărut pe internet “Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce să fie, ce să fie, de a amuţit logoreica Mihaela de la Pucioasa?
Ei bine, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor tac mâlc pentru că între timp au primit o lovitură mortală: unul dintre “cei trei fii unşi”, preoţii pucioşi care constituiau “şfânta troikă” de la Pucioasa, a dat bir cu fugiţii. N-a mai putut suporta minciuna, arbitrariul, dictatura schizofrenică a liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor, şi a dezertat fugind definitiv din “raiul” de la Pucioasa. După plecarea celor trei artişti-cheie (cei doi Zidari şi prietenul lor Sandu Dan, zis Tataie), aceasta este cea mai mare fractură în scheletul osteoporotic al sectei pucioase.
Este vorba de Iliuţă Bunea, “primus inter pares”, cel care ar fi trebuit să-i coordoneze pe ceilalţi doi preoţi co-slujitori (Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu), nu numai în virtutea statutului lui de băştinaş şi proprietar al pământurilor, ci şi ţinând cont de vârstă. Cu toate acestea, mezinul (Nicuşor Nedelcu) a fost promovat în mod abuziv de către Mihaela ca fiind cel mai ales dintre cei trei, (pentru că era alesul inimii ei), iar Iliuţă a devenit cu timpul un anonim.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este indisolubil legată de taina preoţiei celei noi, “după rânduiala lui Melchisedec”, care se întâlneşte numai la Pucioasa, la “cei trei preoţi unşi” în chip nevăzut, necunoscut, şi care formează împreună “troiţa” cea vie şi nepieritoare:

“ Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt. “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Preoţia cea nouă de la Pucioasa o va desfiinţa pe cea anterioară, folosită în mod curent în Biserica Ortodoxă de aproape 2000 de ani încoace, care este stricată şi care a întinat locaşurile sfinte ale bisericilor. Preoţii ortodocşi ai bisericii tradiţionale sunt nişte vampiri care sug sângele bisericii:

“ Un picuţ şi voi sfărâma sceptrul acestei preoţii care s-a stricat şi Mi-a întinat locaşurile Mele sfinte şi vasele Mele sfinte şi care au murdărit obrazul bisericii Mele. Se apropie preoţia cea nouă după rânduiala lui Melchisedec, adică după chemara cerească, adică în dar de la Dumenzeu, iar cei ce stau azi şi sug sângele bisericii Mele şi a viei Mele, aceia singuri se vor da la o parte când vor vedea darurile cereşti peste cei aleşi ai Domnului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 11 august 1992)

Cum se va mai aduce de acum întreita jertfă vie şi curată dacă, după fuga lui Iliuţă, au mai rămas doar doi preoţi pucioşi la “mănăstire”? Mister!

Proorociile pucioşilor spuneau (minţeau!... căci până la urmă iată că n-a fost aşa) că “troika” celor “trei fii unşi” de la Pucioasa va fi binecuvântată şi invincibilă, şi nimeni nu o va putea destrăma sau distruge:
“ Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)

Proorociile pretindeau că “troiţa” va fi nebiruită, fiind ea însăşi un simbol al crucii lui Hristos, care este nebiruită:
“ Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)
Cai “trei fii unşi” (Ilie, Spiridon şi Nicolae) sunt îndemnaţi să fie nemiloşi şi necruţători ca nişte pui de lei, ca nişte descendenţi ai seminţiei lui Iuda, căci sunt aşazaţi în mare şi înfricoşătoare taină:

“ Iară şi iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveţi putere de leu şi de pui de leu, şi această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteţi cei din sămânţa lui Iuda şi a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început şi până la plinirea neamului acesta. Umiliţi-vă şi plecaţi-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare şi înfricoşătoare este taina în care sunteţi aşezaţi. Umiliţi-vă şi nu vă lăsaţi robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârşitul său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 22 iulie 1992)

Alte proorocii spuneau că Iliuţă este un începător de preoţie nouă în cetatea Pucioasei, continuator în lucrarea “trâmbiţei” Verginica, şi că el va fi mereu “cel mai mare” dintre cei trei egali, care nici măcar n-au fost de la început cu el, ci s-au alăturat după aceea. Ungerea lui nu este făcută prin hirotonie văzută, de către un episcop ortodox, ci este nevăzută, “cerească”:
“ Am ridicat din cetatea aceasta trâmbiţă lucrătoare... Am mai ridicat din această cetate şi un fiu care iată, l-am pus cu ungere cerească şi el va fi mare peste vremea care vine, căci este fiu al legământului cel nou...” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Se prooroceşte apoi (altă minciună!) că Iliuţă va fi cu numele lui alături de slava liderilor pucioşi până la sfârşit:
“ Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească. Tu eşti moştenitorul acestei familii şi prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Şfânta Virginia pretinde că Iliuţă e născut “din duhul ei” şi din locul unde a răsărit ea (com. Maluri, jud. Dâmboviţa), începător de preoţie nouă şi de adevărată înviere (de unde rezultă că lucrarea preoţească a Bisericii Ortodoxe în cei aproape 2000 de ani anteriori lui Iliuţă a fost o lucrare mincinoasă):

“ Iliuţă, copil născut din duhul meu şi din locul de unde am răsărit eu! Fii mare cu mine, fiindcă tu eşti începător de duh de înviere adevărată, şi această înviere va lucra şi se va răspândi, dar fii înţelept, căci ca tine nu trebuie să fie nimeni mai atent, fiindcă lucrezi cu viaţa lui Dumnezeu pe mână, cu viaţa cea de la Dumnezeu. Iisus Hristos este viaţa ta, şi tu fii înţelept, ca să ştii cum trebuie să fie cel împărţitor de viaţă vie, de înviere vie. Fii iscusit, fii începătură vie de viaţă cerească. (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 15 septembrie 1991)