Omul ca şi fiinţă are pentru a trăi mai multe necesităţi care pornesc din instinct şi pentru care acesta îşi consuma cea mai mare parte din viaţă.
Muncim pentru a ne construi un loc al nostru în care să ne ducem viaţa,alergăm pentru hrana zilnică,ne potolim setea,ne îmbrăcăm(de multe ori chiar împodobim) trupul,simţim nevoia să ne odihnim,să ne cultivăm.
Nevoia de a crede este oare la fel de importantă ca toate celelalte nevoi sau poate fi păşită???
Din punctul meu de vedere,la modul cum gândesc acum pot răspunde categoric DA.
Totuşi am trăit nepermis de mulţi ani departe de Dumnezeu şi nici nu simţeam nevoia să îmi hrănesc sufletul.