[mariamargareta]

124. Cutremur de proporţii la Pucioasa: Troika celor “trei fii unşi” s-a făcut ţăndări!
(Partea a II-a)

După ani de zile în care a fost jefuit pe faţă, batjocorit, ponegrit, ameninţat şi calomniat de către liderii pucioşi, Iliuţă a decis: aşa nu mai merge. Şi-a încărcat în căruţă puţinele bulendre care i-au mai rămas şi a plecat la casa părintească de la Maluri.
Încă o viaţă de om distrusă de către liderii pucioşi.
Dar nu aşa trebuia procedat. Nu Iliuţă trebuia să plece la disperare, ci liderii pucioşi trebuiau să se ducă pe pustii, retrocedându-i mai întâi lui Iliuţă pământurile care-i fuseseră furate cu anasâna. Dar Iliuţă a preferat să aplice soluţia cea mai simplă, atât era el de scârbit de conduita iraţională a liderilor pucioşi. El a gândit după principiul “cel mai deştept cedează”, uitând că şi principiile unanim recunoscute pot fi uneori greşite.
Iată cum a decurs jaful pământurilor lui Iliuţă.
La 8 iulie 1991, Mihaela “aducea la lumină” aşa-zisul Cuvânt al lui Dumnezeu prin care familia lui Iliuţă, singura care mai opunea o oarecare rezistenţă la “donaţia” care fusese plănuită de către liderii pucioşi “în favoarea lui Dumnezeu”, este “pusă la punct”. În special Dan (Daniel), celălalt fiu al lui Ilie Bunea cel Bătrân şi frate al lui Iliuţă Bunea, este ameninţat că deţine ( în co-proprietate cu Iliuţă) un pământ care nu-i al lui şi din acest motiv trebuie să renunţe la partea lui de pământ şi să-l restituie urgent şi necondiţionat proprietarului, adică “Dumnezeului de la Pucioasa”. Cu ocazia aceasta, Dan este atenţionat că Iliuţă este “dăruit lui Dumnezeu” cu avere cu tot, adică tot pământul care era al lui cândva, acum nu mai este al lui, ci este al obştei care-l reprezintă pe Dumnezeu prin liderii ei pucioşi. În schimb, lui Dan i se reproşează fin că nu a fost la fel de docil ca fratele lui, semn că i s-a mai cerut odată să renunţe la avere dar a refuzat, întrucât era greu de cap şi “nu L-a priceput pe Dumnezeu”.
“ Cuvântul care lucrează în acest acoperământ, cuvintează astăzi pentru celălalt fiu care are numele înscris în aceste hotare; pentru cel care nu L-a priceput pe Dumnezeu şi nu L-a urmat pe El după cum a fost coborât cuvânt. Dar iată, încă o dată grăieşte Domnul cuvânt hotărâtor.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Ameninţarea cu pedeapsa pentru o eventuală împotrivire a lui Daniel Bunea nu se face pe ocolite, ci cu exemple concrete din Vechiul Testament:
Ia seama, fiule al acestor părinţi, căci fratele tău cel mic este al Domnului cu tot ce are el, cu viaţa lui cu tot. Ia aminte, şi nu te lepăda de Domnul Care vorbeşte, căci dacă cei dintâi n-au scăpat de pedeapsă pentru că n-au ascultat de cuvântul care le grăia pe pământ, cu atât mai mult cei de acum care aud cuvântul şi se depărtează de Cel ce grăieşte din ceruri. Ia seama, ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu, că iată ce grăieşte Domnul către tine: pământul acestor hotare are alegere cerească, şi Domnul a lucrat în vremea aceasta şi l-a pecetluit ca să fie pământ sfânt şi să calce pe el cei curaţi, cei aleşi cu care lucrează Domnul taina acestei vremi. Dintru început a fost această alegere, şi este acesta pământ ales de Dumnezeu” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Ni se dezvăluie apoi faptul că Mihaela, ochiul râvnitor al Domnului, demult râvnea la petecul de pământ al lui Ilie Bunea, dar încă nu venise vremea ca să se lucreze lucrătura care să dea lovitura:

“ Ochiul Domnului a fost în toată vremea asupra acestui petec de pământ sfânt, iar la vremea hotărâtă a coborât lucrul Domnului care era proorocit să se lucreze în acest pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Lui Daniel Bunea i se cere să facă renunţare scrisă la pământul moştenit de la tatăl său:
“ Am ridicat din cetatea din care te tragi şi tu, am ridicat acestă trâmbiţă lucrătoare, spre sfârşitul vremurilor lumii şi spre începutul cel care vine după sfârşitul celor rele. Am ridicat-o pe Verginica. Am mai ridicat din această cetate şi un fiu pe care, iată, l-am uns cu ungere cerească. şi el este un fiu al legământului cel nou. Fii înţelept cu Domnul, căci Domnul îţi cere ţie cuvântul tău ca să-l scrie spre mărturie. Iată ce voiesc să scriu: acest acoperământ şi acest pământ sfânt şi pecetluit este al lucrării Domnului, este al planului Domnului.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Renunţarea la moştenirea părintească este inevitabilă:

“ Iată, moştenirea ta de aici va purta numele Domnului, prin fiul cel mic care este ridicat dintre voi” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Fiul cel mic nu este altul decât Iliuţă. Întrebarea care se pune este următoarea: dacă Iliuţă a părăsit Noul Ierusalim, ce nume va mai purta de acum moştenirea lui?

Nici o variantă nu mai poate fi luată în calcul; soarta pământului mult râvnit este de acum pecetluită:
“ Iată, rostesc către tine cuvânt: acest pământ va fi, de acum, al Domnului. Acesta este cuvântul Meu, iar cuvântul tău va fi scris şi va mărturisi pentru sau împotriva ta, dar şi cuvântul Meu va mărturisi tot aşa.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Pentru că şovăiala lui Dan este previzibilă, “Dumnezeul Pucioasei” este gata să facă până şi un târg meschin, pentru a-şi atinge scopul. El propune un troc reciproc avantajos; deşi pretinde că are toată puterea cu care ar putea obţine orice în cer şi pe pământ, preferă o negociere ca la piaţă. Astfel, Dan Bunea are ocazia să-şi pună în gând trei dorinţe, ca în basmele lui Ispirescu, cu condiţia să ceară exact ce vrea celălalt ca să-i dea, după planurile acestuia:
“ Eu nu voiesc să ne judecăm, nu voiesc aşa cu tine. Eu voiesc bine, dar şi tu să faci tot aşa, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi am cerul sub ascultare şi am putere şi mă slăvesc întru putere şi întru mărire. Şi pentru că tu Îmi dai Mie şi lucrului Meu partea care este aici sub numele tău, iată, spune, şi Eu voi scrie. Ce voieşti să-ţi facă Domnul ţie? Ce voieşti să-ţi dea Domnul ţie? Spune, şi te voi asculta şi voi face după cuvântul tău şi voi scrie cuvântul tău. Dar cuvântul tău să fie dat după cum este cuvântul Meu şi după planul Meu. Ceea ce ai tu în faţă de la Domnul, n-au avut mulţi, dar fii precaut, căci Domnul este un Dumnezeu tare... “ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Deşi se simulează o oportunitate de alegere deschisă oricăror variante, o pretenţie prea îndrăzneaţă a lui Dan ar putea să-i pericliteze chiar şi mântuirea!:
Spune, ce voieşti să-ţi fac, ce voieşti să-ţi dau? Ce-Mi ceri? Domnul te întreabă şi aşteaptă să audă cuvântul tău. Domnul este gata să te asculte. Dar iată, din cuvintele tale vei fi mântuit sau nu vei fi mântuit. Alege tu pe Domnul şi dă cuvânt pentru El şi nu împotriva planului Său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)

Hotărât lucru, nu există cale de întors: Dan Bunea trebuie să ofere pe tavă tot ceea ce i se cere. Zis şi făcut:

“ Să se împlinească cuvântul cel coborât acum şi să nu fie împotrivire. Amin.... Pace vouă, şi împlinire după cuvântul Meu!... Pace, şi nu necredinţă şi nu împotrivire!...

Act:

Încheiat astăzi, 24 iulie 1991, între Bunea Daniel şi Bunea Ilie, cu prilejul consimţirii utilizării locuinţei primului, din Glodeni Vale, pe termen nelimitat. Încheiat în prezenţa membrilor familiei, urmând ca ulterior a se stabili forme legale.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 8 iulie 1991)
Ce a urmat, se ştie. Odată deposedat Daniel Bunea de pământul moştenit de la tatăl său, au urmat alte presiuni, ca întreg pământul (acum aflat în “posesiunea” lui Iliuţă) să treacă în posesia fantomaticei Fundaţii “Şfânta Virginia”, patronată din umbră de liderii pucioşi. Câţiva ani mai târziu, liderii pucioşi au bifat şi această nouă victorie în lupta lor pentru expansiune teritorială.