[mariamargareta]

124. Cutremur de proporţii la Pucioasa: Troika celor “trei fii unşi” s-a făcut ţăndări!
(Partea a III-a)


Nici Marian Zidaru nu a procedat corect, dând bir cu fugiţii, dar rămânând în continuare pe hârtie ca preşedinte al Fundaţiei fantomă “Şfânta Virginia”, despre care niciodată n-a avut habar cu ce inginerii financiare se ocupă şi ce comerţ subteran practică. La vremea înfiinţării, liderii pucioşi l-au pus pe Marian preşedinte din considerente de strategie şi de faţadă. În mod normal, Marian Zidaru trebuia acum să desfiinţeze această fundaţie-fantomă, după ce i-ar fi retrocedat lui Iliuţă Bunea pământurile care i-au fost smulse ilegal, prin presiuni psihice greu de suportat. Aşa-zisele “Cuvinte ale lui Dumnezeu” din acea perioadă, când Iliuţă era forţat să renunţe la pământ prin ameninţări, sub pretextul absurd că exact acel pământ (şi nu altul) aparţine lui Dumnezeu, stau mărturie asupra caracterului ilicit al transferului acestor pământuri în posesia aşa-zisei “Fundaţii Şfânta Virginia”.
Obiceiul acesta, de a fura pământurile şi casele naivilor, n-a dispărut din firea liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor. El s-a perpetuat cu alte şi alte cazuri, care ascund tot atâtea drame familiale. Cu timpul, cei doi pungaşi s-au dedulcit la tâlhării în toată regula. Chiar şi acum, liderii pucioşi stau ascunşi, răcnesc surd de mânie şi îşi ling rănile după dezertarea lui Iliuţă, dar se consolează cu ultima lor victorie: după o muncă de convingere susţinută şi asortată cu ameninţări cu “pedeapsa Ananiei şi a Safirei”, plăpânda Nicoleta Albu, o pucioşiţă racolată dintre rebuturile Şcolii de Arte Frumoase, a consimţit să vândă apartamentul mamei sale din Drumul Taberei, în care locuiau amândouă, iar banii (57000 de euro) să-i aducă la picioarele apostolilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Nicoleta Albu şi cu mama ei au devenit două azilante anonime la chibuţul lui nea Didi din Târgovişte, unde îşi vor petrece restul zilelor, stând la mila celorlalte azilante, pripăşite şi ele pe aici din lipsă de alte variante mai atrăgătoare.
Ca să dea o acoperire credibilă înşelăciunii, liderii pucioşi au deschis imediat un şantier la Pucioasa, chiar în faţa căsuţei Corneluţei, în care, chipurile, urmează a fi “îngropaţi” banii Nicoletei. De fapt, cea jefuită este mama Nicoletei, o bătrână dezechilibrată mintal în urma sinuciderii celeilalte fiice (sora Nicoletei, care s-a aruncat de la etajul doi), şi care în mod sigur nu a putut să acţioneze cu discernământ în acest caz penal de jefuire de proprietate prin viciu de consimţământ.
Aşadar, liderii pucioşi proiectează pentru “acoperirea” faptei lor penale de furt şi înşelăciune să ridice din temelii o nouă clădire, la fel de nefuncţională ca şi precedenta (“Foişorul de Foc” din “Grădina Întâlnirii”), dar care va lucra ca o perdea de fum care va fi să acopere destinaţia reală a zecilor de mii de euro jefuiţi de la mama Nicoletei. Liderii pucioşi lucrează după o reţetă îndelung verificată: materiale de lucru ieftine (piatra de râu nu costă bani, fiind strânsă cu căruţele de către adepţii pucioşi de pe valea Dâmboviţei), mână de lucru gratuită (adepţii pucioşi chiar se bucură să fie cooptaţi la ridicarea de noi zidiri pe “pământurile Domnului”, simţindu-se şi ei importanţi) şi arhitecţi inspiraţi – aceştia fiind chiar liderii pucioşi, după ce se consultă mai întâi cu naivul arhitect Ovidiu Apetrei (căruia îi fură ideile, apoi spun că sunt ale lor). Pe vremuri, arhitectul abonat la fraierit era Marian Zidaru; dar între timp el s-a mai deşteptat şi nu mai poate fi speculat cu una, cu două. Din cei aproape 60000 de euro abia dacă vor fi cheltuiţi 10000 pe noua clădire de la Pucioasa, restul intrând în teşchereaua liderilor pucioşi, “bani albi pentru zile negre”. Că, după cum se vede că merg lucrurile în mod precipitat, nu se ştie când vor fi obligaţi la rândul lor şi liderii pucioşi ca să-şi ia tălpăşiţa, alungaţi cu pietre de către consătenii de rând. În felul acesta, ei nu vor mai fi constrânşi să dea socoteală de escrocheriile pe care le-au făcut cu casele şi cu terenurile altora, în urma cărora mulţi adepţi ai cultului pucios au rămas nenorociţi, iar familiile li s-au destrămat.

Şi atunci, când vor şterge putina, să nu plece săracii cu mâna goală, ca să ajungă să cerşească mila altora, ci să-şi înjgebeze şi ei un trai decent pe noi meleaguri ale patriei.