Citat:
Īn prealabil postat de catalina24680
Eu si Gabi, sotul meu ne-am casatorit acum doi ani cu binecuvantarea duhovnicilor. El a pornit cu o iubire ca un foc, eu putin cam rationala... M-a atras la el faptul incearca sa duca o viata placuta Domnului, ca e un om sensibil, ca ma iubeste si ne-am hotarat sa facem pasul. Cand ne-am cunoscut, era o diferenta mare intre noi in plan financiar-profesional, adica eu imi terminasem facultatea, masterul cu medii mari, ma angajasem intr-o trans-nationala pe un salariu mare care tot crestea in timp. El cam pierde-vara....a facut o facultate la idd, incercase sa faca un master, a renuntat, lucra ceva gen vanzator,desi e un tip inteligent, dar mai chiulea si de acolo...In fine, am trecut peste si m-am gandit ca nu are mediu favorabil unei cresteri profesionale si implicit si financiare si ca inca nu are motivatia care sa-l puna in miscare, sa-l faca responsabil.(am intalnit cazuri de baieti total pe nicaieri care cand au gasit o fata pe care sa o iubeasca si cu care sa-si in temeieze o familie, s-au schimbat la 180grade). M-am gandit ca e importanta baza are suflet bun, il iubeste pe Dumnezeu si Biserica si restul se construiesc in timp. Insa, au trecut doi ani si sotul meu pe care il iubesc e neschimbat! Pe unde a lucrat a lasat numai impresia ca nu se implica destul, ca nu-si da silinta, a incercat sa-si faca o firma pe cont propriu dar a ajuns si ea in faliment tot pentru ca nu s-a ocupat 100%...si nu aduce nici un ban acasa, e intretinut de mine si parintii mei si incepe sa se obisnuiasca si ma doare acest lucru ENORM ! Mi-a promis toate promisiunile posibile : o sa ma schimb, o sa-mi dau silinta,o sa muncesc, nu o sa mai intarzii, nu o sa mai dorm pana la 10, nu voi mai fi lenes, o sa te fac mandra de mine, o sa-mi depasesc conditia, de data asta o sa mearga, etc.... Are 31 de ani, deja mi-am pierdut increderea in vorbele lui, sunt toate la fel, le traieste de fiecare data cand le spune, dar apoi revine la stilul lui de viata cu care era obisnuit....Ce parere aveti, ce e de facut? Bine, nu am trecut toate detaliile vietii noastre aici poate unele isi au importanta lor, dar cred ca lungesc povestea prea mult. Daca ma intrebati : "ce a zis duhovnicul?" va raspund ca nu a zis nimic, sa asteptam,sa vedem, depinde de noi, sa ne rugam.... Dar eu deja imi pierd respectul pentru el , ne certam din ce in ce mai des, pentru faptul ca nu intreprinde nimic, sau daca ii gasesc eu un loc de munca ma face de ras acolo prin neseriozitate, neimplicare. Of ! Cateodata mi-e rusine de mine ca simt rusine fata de el si ma doare pentru ca e sotul meu si il iubesc ! Ce e de facut?
|
Ma gandesc draga Catalina daca e chiar asa de grav... E bine ca poti intretine tu acest aspect financiar din viata voastra, poate ca el are alte daruiri de la Dumnezeu, nu uita ca sunteti un trup si un suflet. Poate ca el nu este facut pentru sistemul acesta de munca, nu stie sa se descurce pentru bani, poate ca face tot ce face cu daruire dar nu neaparat pentru bani. Ma vad pe mine in pielea lui, nu imi place cum este organizat sistemul, daca as avea putere as desfiinta genul asta de sclavie (care se numeste munca in societatea noastra), as darama si as reconstrui totul pe alte fundamente. Sa luam un domeniu, vanzarile sa zicem... Cei care se ocupa stiu ca ei trebuie sa vanda, sa gaseasca noi clienti sa tina reteaua in functiune. Dar daca ceea ce vand ei e daunator? Un exemplu, terasele si localurile care folosesc ingrediente de calitate indoielnica. Sunt ferm convinsa ca nu-si permit sa arunce ceva daca a expirat (doar in conditiile in care stiu cu siguranta ca se apropie un control iminent si ca totul trebuie sa fie in regula) . Nu stiu daca as putea sa lucrez intr-un astfel de loc, as fi obligata sa mint, sa fac lucruri care nu imi plac, compromisuri... Afacerile inseamna compromisuri, spaga, mita. Sistemul este asa cum este.... Rar gasesti un loc de munca in care sa fii pe deplin multumit, sa ai satisfactia deplina a muncii tale.... Poate ca sotul tau are un suflet prea sensibil si nu reuseste sa se integreze. Iti dau alt exemplu: pictorii (din orice epoca), geniile muzicii clasice... au fost niste neadaptati, dar sufletele lor erau intr-o relatie mai adanca cu Dumnezeu. Cred ca ai rupt o bucatica de ansamblu si o judeci in mod separat, nu stiu daca m-am facut inteleasa..., incerc sa ii gasesc "circumstante atenuante". Toti oamenii au ceva bun in ei, Hristos se oglindeste in toti, suntem facuti dupa chipul Lui. Si daca il iubesti trebuie sa ai rabdare sa se plamadeasca acest un singur trup, ca sunteti un singur trup, sotul tau se va mantui prin rabdarea ta si reciproc, "bubele" unuia se pot vindeca prin faptele bune ale celuilalt.
|