[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Aici tind sa-ti dau dreptate, caci vad si in versiunea greceasca (dar totusi nu stiu cat de originala):[SIZE=3]

[/SIZE][SIZE=3]Δόξα ἐν[COLOR=Red] ὑψίστοις [/COLOR]θεῷ καὶ ἐπὶ γῆς εἰρήνη ἐν ἀνθρώποις εὐδοκίας. [/SIZE][font=Palatino Linotype][SIZE=3]

Multumesc pentru confirmare. Numim versiunea greceasca originala cele mai vechi manuscrise de care dispunem (in conditiile in care originalul scris de mana evanghelistului Luca s-a pierdut), respectiv Codex Sinaiticus (sec.IV). Iata pagina ce contine versetele incepand cu Luca 2,13:

http://images.csntm.org/Manuscripts/GA_01/GA01_030b.jpg

Luca 2,14 nu ridica probleme decat in partea a doua a versetului (care deja nu ne mai intereseaza in discutia de fata) si aceasta doar in copiile ulterioare.

În prealabil postat de Florin-Ionut

stim bine ca nu oricine are harul de a interpreta textele Scripturilor (nu mai caut trimiterea, o stii tu).

Sincer nu cunosc aspectul acesta, te-as ruga sa cauti trimiterea. Multumesc.


[quote=Florin-Ionut;154997]
Si in Biblia de la 1688 scrie: "Slavă lui Dumnezău întru inalţimi..."

Multumesc pentru adaugire, mi-a scapat Biblia de la Bucuresti.

În prealabil postat de Florin-Ionut

In Psalmul 113, 25 se intelege clar ca se refera la acei morti care s-au pogorat in Iad si n-au cum sa-L mai laude pe Dumnezeu. Bineinteles ca mai exista o categorie, a celor drepti, sfinti sau desavarsiti care ajung langa Dumnezeu si care continua sa faca binele chiar si dupa trecerea la cele vesnice, rugandu-se Domnului pentru cei care se lupta pe pamant pentru mantuire si ajutandu-i astfel.

Vedeti cat poate induce in eroare o versiune distorsionata (ca tot vorbim de original si traduceri alternative)? In versetul cu pricina, Bartolomeu Anania a tradus Hades [locuinta mortilor] prin iad. Interesant este faptul ca termenul Hades al Septuagintei e traducerea termenului ebraic dumah [locul tacerii] (nu Sheol cum ne-am fi asteptat). Este locul in care toti vom merge cand murim, fie sfinti fie nesfinti.

Mortii nu lauda. Mortii sunt intr-o stare de somn inconstient, uitand de tot ce are loc pe pamant sau in cer. "Cei morti nu stiu nimic" (Eclesiastul 9,5; cf. Ps 146,4; 1 Tesaloniceni 4,13-17). Conceptia populara ca sufletele oamenilor pleaca la moarte si isi continua existenta intr-o stare de fericire constienta in locurile de sus este infirmata de afirmatia psalmistului. Ar fi de asteptat, fireste ca asemenea suflete rascumparate sa fie nerabdatoare sa aduca laude Aceluia care a lucrat o atare rascumparare minunata pentru ele. Dar cei morti dorm inconstienti in mormintele lor si nu lauda pe nimeni. Ei sunt in locul tacerii, nu al laudelor.