@Dorina - iti datoram un raspuns
Ceea ce vroiam sa spun in fraza aceea:
Exista oameni care nu (mai) au pe lume un sprijin sufletesc, sau nu-l gasesc printre oameni si au nevoie de el. Nu mai au parinti, familie, prieteni, etc., trec prin greutati mari si la un moment dat in viata descopera ca pot avea asa un sprijin in credinta, in Dumnezeu si il pot percepe.
Sunt oameni care nu au fost educati intru credinta, si care nu o inteleg si pricep prin dogme, carti, studii, dar o descopera treptat singuri si ea ajunge sa fie ajutorul lor sufletesc. Mai ales atunci cand isi dau seama ca Dumnezeu e cu ei si ii ajuta.
Cred ca asta este cel mai important in credinta: sa percepi ajutorul si cel din Cer si cel de pe pamant (adica si in biserica de pe pamant sa fii ajutat) atunci cand ai nevoie. Pe urma simti tu nevoia sa continui acest drum.
Si poate ca la asta se mai adauga si alte elemente decisive: o carte de suflet, o persoana (preot, maica), vizita la un loc sfant, chiar un film.
Mie mi s-a intamplat exact asa.
Fiecare om este altfel.
Mie scrierile (inclusiv Biblia) nu mi-au spus multe, pana cand am vazut filmul lui Zeffirelli despre Iisus (primul meu film religios). Cu el am inteles apoi fiecare cuvant din N.T.
|