Pentru mine, fie ca omul a pasit sau nu pe luna, faptul in sine ramane invariabil, tot o minciuna a minciunilor. Este o orientare gresita a omenirii mai mult spre lumea exterioara decat spre cea interioara, mai mult spre material decat spre spiritual.
Omul, dispus sa cunoasca mai mult despre univers decat despre sine insusi, ramane,din pacate, la o intelegere superficiala, doar in parte, a lucrurilor. La ce imi foloseste sa detin din ce in ce mai multe informatii, daca raman in afara sensului propriei existente?
|