[cristiboss56]

Mă rog şi pentru vii şi pentru morţii mei . / Tot una-mi sunt acuma părtaşii şi duşmanii, / Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii, / Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei. / Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg. / Aceştia sunt, Doamne, iar eu printre morminte . / Au fost în ei avânturi şi-au fost şi pogorămite. / Puţin în fiecare, în toţi am fost întreg. / De viforele vieţii ei sunt acum deşerţi, / Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne ? / Zdrobita rugăciune la mila ta , Stăpâne , / Sunt şi eu printre morţi rugându-mă să-i ierţi. / Şi adunându-mi viii , la mila ta recurg, / Când crugul alb al zilei pământul încunună: / Tu dă-le, Doamne , dă-le cu toată mâna bună / Târzia-nţelepciune din tristul meu amurg.