[mar1na]

Fenomenul de “venire a Sfintei Lumini la mormântul Domnului” prezintă particularităţi caracteristice producerii “fulgerului globular”. Astfel, descărcarea luminoasă sub formă de fulger reprezintă premisa formării de fulger globular, conform următoarei succesiuni posibile de fenomene fizice:
a) E de presupus că pereţii bisericii realizează prin gradul scăzut de umezeală, o relativă izolare electrostatică a cupolei metalice în raport cu solul. Această cupolă se încarcă astfel cu o sarcină electrostatică suficient de mare, sub acţiunea gradientului de câmp electric dintre sol şi nori (de peste 200V/m), generat de sarcina norilor, sarcina cupolei menţinându-se atât timp cât aerul din biserică e uscat (neîncărcat cu vapori de apă şi săruri)
b) Când în biserică lumea vine în număr mare, după cele 15-20 de minute de “rugăminţi fierbinţi” ce preced apariţia fenomenului, aerul din biserică se încarcă cu o cantitate relativ mare de aerosoli (vapori de apă şi săruri) produşi prin transpiraţie, devenind astfel bun conducător de electricitate. La deschiderea uşilor mormântului, aceşti aerosoli pătrund în incinta mormântului, făcând aerul bun conducător de electricitate şi sarcina cupolei se descarcă sub formă de fulger obişnuit, fenomen facilitat de condensul de apă de pe mormânt (“roua divină”) şi de rolul de cavitate rezonantă pentru undele electromagnetice, realizat de construcţia cupolei bisericii, (rezonanţa electromagnetică a acesteia slăbind legăturile interatomice şi facilitând ionizarea)
c) Fulgerul obişnuit produce în imediata apropiere a cupolei, prin ioni produşi în calea-lider a fulgerului, o cantitate de ioni pozitivi ce este separată de sarcinile negative prin sarcina reziduală a cupolei bisericii, favorizându-se astfel legarea ionilor pozitivi prin atomi şi molecule de aer neutre şi formarea unor lanţuri fibrilare de ioni pozitivi şi atomi neutri care, prin învelirea cu un strat de molecule de aer neutre, formează sfera plasmatică cu înveliş protector molecular reprezentând fenomenul de fulger globular. Acest fulger globular reprezintă de fapt “sfânta lumină” ce coboară din vârful cupolei şi încarcă electric vata presărată pe mormânt, care prezintă astfel o aură de ionizare specifică, de “foc ce nu mai arde”, similară “focului Sfântului Elm” (descărcarea electrică prin efect Corona). Conform explicaţiei anterioare, fenomenul de venire a Sfintei Lumini la mormântul Domnului reprezintă deci un caz natural, dar unic ca manifestare, în care credinţa produce ”minunea” (fenomenul repetându-se doar în ziua în care mulţimea vine în număr mare şi se roagă intens, mormântul fiind deschis după 15-20 de minute de ”rugăminţi fierbinţi”, necesare încărcării aerului cu aerosoli.