[orthodoxia.i.thanatos]

La 7 decembrie 1965 patriarhul ecumenic Athenagoras, un mason de gradul 33, ridica anatema din 1054 asupra bisericii romano – catolice.

La 15 decembrie, Sf. Filaret Noul Marturisitor, itii statator al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Russiei ii scrie lui Athenagoras urmatoarele:


“Gestul pe care l-ai facut pune semn de egalitate intre eroare si adevar. Secole de-a rindul bisericile ortodoxe au crezut, si intemeiat, ca n-au incalcat nici o doctrina de-a Sfintelor Sinoade Ecumenice; timp in care Biserica Romei a introdus o serie de inovatii in invataturile sale dogmatice. Cu cit mai multe inovatii erau introduse, cu atit mai adinca devenea ruptura dintre Est si Vest. Deviatiile doctrinale ale Romei in secolul al XI-lea inca nu contineau erorile care au fost adaugate mai tirziu. De aceea suspendarea excomunicarii din 1054 ar fi avut poate sens la aceea vreme, dar astazi nu-i decit dovada indiferentei cu privire la cele mai semnificative erori, mai exact, la doctrinele noi si straine Bisericii stravechi, dintre care unele, identificate de Sf. Marcu al Efesului, au constituit motivul pentru care Biserica a respins unirea de la Florenta… Nici un fel de uniune cu Biserica Romana nu este posibila atita timp cit aceasta nu renunta la noile sale doctrine, si nici un fel de rugaciune in comun nu poate fi restabilita fara decizia tuturor bisericilor, ceea ce cu greu s-ar putea intimpla inainte de eliberarea Bisericii Rusiei care in prezent traieste in catacombe… Dialogul adevarat implica schimb de opinii si existenta posibilitatii de a convinge participantii sa ajunga la intelegere. Dar asa cum se deduce din enciclica Ecclesiam Suam a Papei Paul al VI-lea dialogul devine un plan pentru unirea noastra cu Roma printr-o formula care ii lasa neatinse doctrinele si, in particular, doctrina dogmatica cu privire la pozitia Papei in Biserica. Compromisul facut prin acceptarea erorii este necunoscut in istoria Bisericii Ortodoxe si este strain esentei Bisericii. Nu poate aduce armonie in marturisirile de credinta, ci numai unitate de suprafata, iluzorie, similara convietuirii comunitatilor protestante dizidente in miscarea ecumenica.”