Rasul e doar un substitut, un inlocuitor, o necesitate intr-o lume fara Dumnezeu. E un produs sintetic, nu e unul natural. Zilnic primesc mailuri (in reteaua de la servici) de la colegi plictisiti, genul ala de fwd cu glume si filmulte sub eticheta "haios, tare rau, beton, belea,.. etc.." La unele sincer imi vine sa plang nu sa rad. Exemplu: am primit un filmulet cu titlul "idiotul anului" in care erau adunate o serie de intamplari "amuzante" in care unii se impiedicau si cadeau ba in cap, ba pe spate, ba isi suceau gaturile sau cine stie ce gen de accidente care numai banale si haioase nu mi se pareau. Fondul muzical era unul care sugera ceva "distractiv" fiind acompaniat de rasete de ultimul grad (de genul - cazi pe jos, te tavalesti, te doare burta de ras... etc) si ma uitam ca unii chiar percuteaza la astfel de amuzament de birou. Mi se pare sincer trist. Dar ii inteleg, am fost si eu in tabara lor pana nu demult. Rasul a devenit practic un medicament pentru o suferinta care inca nu s-a descoperit in mod stiintific dar care se numeste durere sufleteasca, este un surogat, un drog natural, o anestezie necesara pentru ca sufletul omului e o rana deschisa si nu mai e capabil sa dezvolte dialogul cu Dumnezeu.