@anna21 - ce spui tu acolo nu se num este sot/sotie si nu se numeste casatorie. In astfel de cazuri mai intai nu te casatoresti. Casatoria are la baza niste principii scrise si nescrise, pentru amandou partile. Daca ele nu sunt si nu pot fi indeplinite atunci nu te mai casatoresti.
Te gandesti bine inainte: cum este celalalt, cum sunt eu si ce vrem de la casnicie. Este iubire, este respect reciproc, este toleranta, atunci da, mergem inainte, nu este si nu sunt nici premize sa se realizeze, la revedere.
Revin la ceea ce spuneam in alt post si la ceea ce spunea mai jos patinina, ca sa pot lega si de intrebarile annei21.
Oameni buni, dar mai intai : voi ce intelegeti prin ascultare si supunere la sot?
Adica el porunceste si voi ziceti: da, saru-mana? Sau el va bate si voi ziceti : da, saru-mana? Sau cum sa inteleg ca functioneaza la voi o casnicie?
Daca barbatul zice: aia e neagra, si ea este alba de fapt, voi cum ziceti?
Daca el vine cu o idee sau o propunere prosteasca, voi o luati de buna ca asa zice sotul si "va aruncati cu ea in prapastie"?
La noi este altfel: nimeni nu comanda, nimeni nu impune, amandoi venim cu propuneri si idei si le discutam pe toate partile. La sfarsit o luam pe aia mai buna, indiferent a cui a fost.
Ne respectam reciproc: daca eu nu ma simt bine, sau sunt obosita, sotul respecta linistea mea si chiar ma ajuta cu ce poate prin casa. Eu fac la fel pentru el.
Nici unul nu bate cu pumnul in masa sa spuna: Ba, eu asa am spus si asa se face! Ci intrebam: uite ma gandeam sa facem asta asa si asa, costa atat, ar fi frumos, bun etc. Tu ce zici? Cum ti-ar place, e scump, s-o facem?
Am vazut ca s-au pus niste intrebari concrete:
1. Cine este mai intai/presus, Dumnezeu, sau sotul, Dumnezeu sau parintii/copiii.
Eu cred ca Dumnezeu nu cere sa fie lasat vreunul din acestia de izbeliste, pentru a-l iubi pe EL.
EL ne-a dat sot/sotie (prin Taina Cununiei), EL ne-a dat copii, ne-a facut din parintii nostri si tot EL ne ocroteste pe toti.
Si mai depinde si cum vedem credinta.
In general mai intai este Dumnezeu si rugaciunea, timpul si spatiul cuvenit lui, apoi cele lumesti. Darca este vreunul in nevoie, atunci ma duc la acela, il ajut, si apoi merg la Dumnezeu.
2. Daca nu corespunde credinta - exista doua solutii. Ori acceptam amandoi si ne respectam timpul si spatiul alocat credintei noastre si nu cadem nici in extrema (eu o numesc fanatism religios), ori. daca nu se poate, este total incompatibil, atunci nu ne casatorim.
3. Daca exista gusturi diferite in tinuta, hobbiuri, alimentatie, etc. este cam la fel. Ori facem amandoi un compromis, ori nu ne mai luam.
Cum zice Anna: daca sotului ii place o tinuta mai moderna, cu vopsele, piercing-uri, tocuri inalte si mai stiu eu si mie imi plac culorile cenusii, pantofii balerini, fuste lungi si burka, atunci ori ma dau mai spre el, pe linia de mijloc si el ma accepta asa, ori la revedere.
La fel si la mancare: daca unul este vegetarian convins si celalalt nu, ori gasim linia de mijloc si fiecare mananca pentru el ce-i place, fara a impune si celuilalt, ori la revedere.
Aceste gusturi denota si o anumita orientare spre un anumit temperament, mode de viata, caracter si aici s-ar putea sa apara compatibilitati.
Atentie! Si compromisul trebuie sa aibe limite. Daca porti o renuntare si o tristete in suflet, ceva ascuns de dragul celuilalt, toata viata pentru ceva, te poti distruge si aia nu mai este viata si candva tot va iesi la iveala.
Ma gandesc aici la o boala, sau dorinta unilaterala de copil, sau o orientare sexuala (atatia homosexuali au traitin casnicie normala, au vrut, au ascuns, dar pana la urma tot a iesit la iveala, au fost nefericiti) etc.
Fiecare om are limitele lui.
@Noesissa - nu este asa cum spui. Orice om (barbat sau femeie) isi cauta perechea potrivita, nu stapanul. In general o femeie rebela isi cauta tot un rebel. Se mai spune uneori: contrariile se atrag si se compenseaza. Depinde de numarul de valente, de putere (ca in chimie). Na si CL sunt plus si minus, cu aceeasi valenta, deci formeaza frumos NaCl. Fierului in schimb ii trebuie 2 sau chiar 3 de Cl.
Si sa nu uitam: exista si barbati mai slabi, mai moi, mai feminini, mai retrasi, care prefera sa fie condusi ei (de mama, de sotia, de sora), sau isi gasesc o femei la fel de moale si blanda ca ei.
|