Intreita si completa afundare a fost practica generala folosita in Biserica de la inceput, fiind stabilita apoi de normele si randuielile bisericesti. Botezul prin stropire sau turnare constituie doar o derogare sau exceptie de la regula generala, fiind administrat doar celor bolnavi pentru care afundarea nu era recomandata. De aici vine si denumirea de botez al clinicilor, adica al celor bolnavi sau care stataau culcati si care se savarsea prin stropire sau turnare. Practica Botezului prin turnare sau stropire s-a introdus mai intai in Apus, incepand cu secolul al IX-lea, apoi el s-a generalizat in Biserica Romano-Catolica, fiind mostenit de protestanti si cultele neoprotestante. Dintre acestea baptistii, penticostalii si nazarinenii savarsesc Botezul tot prin afundare, dar nu de trei ori, ci o singura data. De aceea un Botez care nu este savarsit in numele Sfintei Treimi, indiferent de forma de administrare, nu se recunoaste ca valid niciodata in Biserica Ortodoxa.
|