Cand am dat linkul despre Sfantul cu cap de lup mi-a venit o idee ghidusa. Si pentru ca sa folosim exercitiul logic de mai sus, uite la ce m-am gandit eu: personajele atat de binecunoscute din basme si povestiri pentru copii, capcaunii, au un sambure de adevar. Ca stim sigur ca nu exista e ceva. Dar ca nu putem dovedi asta, e altceva. Dar, totusi... capcaune vine de la capcaine, de la cap de caine, si e probabil, ca acest personaj, ajutat de imaginatie si de superstitia populara sa provina de la copii care se nasc cu bot de lup, sau chiar de la popoarele acelea vechi care se taiau pe fata si isi pileau dintii, sa semene cu buldogi, si asta sa sperie cotropitorii. Posibil ca cineva sa fi inventat termentul, folosindu-l ca o remarca la un om misel, om fara inima, rau, ca un caine, sau ca un lup. Si uite asa avem capcaunii. Cu totii stim ca nu exista.
Voi credeti in vampiri? Adica, este un termen vechi. Apare de prin 1000 si ceva. E mare lucru in zilele noastre sa vezi ca apar tot timpul filme cu vampiri, Blade, Twilight etc., incat daca as intreba un copil de vreo 12-14 anisori care se uita mult la TV daca crede in ei ar fi tenta sa spuna da. Bineinteles, ideea lor e interesanta. Sunt aproape superoameni, au puteri si simturi speciale, parca parca ne-ar place sa fim in pielea unuia. (si parca ar inlocui divinatatea, facandu-ne pe noi sa ne credem dumnezei). Sunt frumoase filmele cu vampiri. Exista o boala, nu stiu exact numele, si mi-e frica sa afirm ceva ca sa nu ma refer la vreo grupare popo, caci parca incepe cu "homo" sau "hemo" de la sange. S-a aflat de ea prin evul mediu, si atunci, dupa spusele doctorilor din perioada respectiva se manifesta astfel: oamenii pierdeau mult sange, deci era indicat sa bea sange (dupa doctorii aceia). Era indicat sa stea in intuneric, sa se plimbe numai noaptea (odata ce soarele mareste fluxul sangvin, iar ei duceau lipsa de sange). Ochii lor straluceau, si gingiile li se retrageau, lasand dintii goi aproape pana la radacina.
Este uimitor unde se poate ajunge de la unele "defectiuni" ale organismul uman, ajutat de imaginatie, de superstitie folclorica, si mai ales de mass-media. Sa facem un exercitiu logic si in cazul OZN-urilor: un copil prin anii 1800 vede ce negru pe cer cum zboara; probabil o pasare sau o piatra aruncata, dar el spune altceva, fiind imaginativ; aparatul unui fotograf capteaza (din pacate, o greseala la developare) o linie neagra pe cer. Brusc devine un obiect zburator. Prin 1900, ideea de a zbura prinde contur in mintea umana. Dar daca sunt obiecte zburatoare, care zboara de mai demult? Ziarele incep sa dezbata subiectul: sunt, si se gasesc si in cartea lui Ezechiel! Masinile acelea sunt OZN-uri, si erau conduse de E.T. Astronimii incep sa se gandeasca daca mai sunt planete ca a noastra in univers, si daca sunt, este viata. De acum incolo, e gandire dezirativa: oricine vede un punct negru pe cer, sau o stea cazatoare, vede un OZN. Nu mai vede altceva. Se fac filme, ziarele imbacsesc piata. Si totusi, e stiintific! E probabil sa fie viata, spun cercetatorii. Poate sunt fiinte superioare noua (exista, dar voi ati uitat-O de mult timp). Dracul rade si spune ca omul face treaba aproape singur.
|